PLAN DE MANAGEMENT din 27 iunie 2016 al sitului Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 770 bis din 3 octombrie 2016 Notă ... *) Aprobat prin Ordinul nr. 1.183 din 27 iunie 2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 770 din 03 octombrie
- CUPRINS
- INTRODUCERE 1.
- Scurtă descriere a Planului de management ... 1.
- Scurtă descriere a Sitului Lacurile de Acumulare de pe Argeș ... 1.
- Cadrul legal referitor la aria naturală protejată și la elaborarea Planului de management ... 1.
- Procesul de elaborare a Planului de management ... 1.
- Istoricul revizuirilor și modificărilor Planului de management ... 1.
- Procedura de modificare și actualizare a Planului de management ... 1.
- Procedura de implementare a Planului de management ... ...
- DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.
- Informații Generale 2.1.
- Localizarea ariei naturale protejate ... 2.1.
- Limitele ariei naturale protejate ... 2.1.
- Suprapuneri cu alte arii naturale protejate ... ... 2.
- Mediul Abiotic 2.2.
- Geomorfologie ... 2.2.
- Geologie ... 2.2.
- Hidrologie ... 2.2.
- Clima ... 2.2.
- Soluri/subsoluri ... ... 2.
- Mediul Biotic 2.3.
- Ecosisteme ... 2.3.
- Habitate 2.3.2.
- Habitate Natura 2000 ... 2.3.2.
- Habitate după clasificarea națională ... ... 2.3.
- Flora de interes conservativ 2.3.3.
- Plante inferioare ... 2.3.3.
- Plante superioare ... ... 2.3.
- Fauna de interes conservativ 2.3.4.
- Ihtiofauna ... 2.3.4.
- Herpetofauna ... 2.3.4.
- Avifauna ... 2.3.4.
- Mamifere ... ... 2.3.
- Alte habitate și specii relevante 2.3.5.
- Flora 2.3.5.1.
- Analiza și descrierea asociațiilor ... 2.3.5.1.
- Conspectul asociațiilor ... ... 2.3.5.
- Fauna ... 2.3.5.
- Habitate ... ... ... 2.
- Informații socio-economice, impacturi și amenințări 2.4.
- Informații socio-economice și culturale 2.4.1.
- Comunitățile locale și factorii interesați ... 2.4.1.
- Factorii de interes ... 2.4.1.
- Utilizarea terenurilor ... 2.4.1.
- Situația juridică a terenurilor ... 2.4.1.
- Administratori și gestionari ... 2.4.1.
- Infrastructura, construcții și agricultură ... 2.4.1.
- Structuri turistice - cazare, alimentație, agrement ... 2.4.1.
- Patrimoniu cultural ... 2.4.1.
- Peisajul ... ... 2.4.
- Impacturi 2.4.2.
- Presiuni - impacturi trecute și prezente ... 2.4.2.
- Amenințări - impacturi viitoare previzibile ... ... ... ...
- EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR 3.
- Evaluarea stării de conservare a fiecărui habitat identificat ... 3.
- Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ ... 3.
- Hărțile sitului. ... ...
- SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.
- Scopul Planului de management ... 4.
- Obiective generale, specifice și activități 4.2.
- Obiectiv general ... 4.2.
- Obiectiv specific ... ... ...
- PLANUL DE ACTIVITĂȚI ...
- PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR ...
- BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE ...
- ANEXE ...
- INTRODUCERE 1.
- Scurtă descriere a Planului de management Planul de management al sitului Natura 2000 ROSPA 0062, Lacurile de acumulare de pe Argeș este documentul care descrie și evaluează situația prezentă a ariei naturale protejate, definește obiectivele, precizează acțiunile de conservare necesare și reglementează activitățile care se pot desfășura pe teritoriul acestuia, în conformitate cu obiectivele de management. Managementul ariilor speciale de protecție se realizează ca și pentru ariile speciale de conservare. În mare, obiectivele Planului de management vizează asigurarea unui statut de conservare favorabil al speciilor și habitatelor naturale de interes conservativ național și/sau comunitar, gestionarea durabilă a resurselor naturale și conservarea peisajului actual prin menținerea și încurajarea activităților antropice tradiționale. Scopul Planului de management este acela de a promova un model de gestiune care să permită dezvoltarea durabilă a comunităților umane și conservarea speciilor și habitatelor de interes comunitar, a diversității biologice și a celorlalte valori ale mediului natural din situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș. Obiectivele Planului de management vizează asigurarea unui statut de conservare favorabil al tuturor speciilor de interes conservativ național și/sau comunitar și al habitatelor acestora, gestionarea durabilă a resurselor naturale și conservarea peisajului actual prin menținerea și încurajarea activităților antropice tradiționale. Ca regulă generală, respectarea planurilor de management și a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autoritățile care reglementează activități pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum și pentru persoanele fizice și juridice care dețin sau care administrează terenuri și alte bunuri și/sau care desfășoară activități în perimetrul și în vecinătatea ariei naturale protejate. Principiile Planului de management urmăresc trasarea unor linii generale pe care se va sprijini acțiunea de realizare a Planului de management. Principiul opiniei generale unitare Existența unei opinii generale comune asupra unui anumit aspect care privește situl ROSPA 0062, Lacurile de acumulare de pe Argeș, reprezintă o condiție esențială de abordare pluriinstituțională a unor aspecte de care depinde reușita aplicării prevederilor prezentului Plan de management. Planul de management al sitului Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, se dorește a fi un mijloc de armonizare a acțiunilor instituțiilor responsabile de gestionarea resurselor din acest spațiu, în scopul atingerii obiectivelor legate de conservarea resurselor și dezvoltarea activităților socio-economice. Cooperarea dintre instituții situate la același nivel, local, județean, național, reprezintă elementul cheie de care depinde aplicarea Planului de management. Principiul dezvoltării durabile, ameliorării calității vieții și asigurării coerenței managementului Conceptul "Dezvoltarea durabilă", înseamnă menținerea posibilităților și condițiilor de viață pentru generațiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puțin la nivelul celor existente pentru generația actuală, precum și redresarea factorilor de mediu afectați de poluare. Planul de management are în vedere gestionarea patrimoniului natural și cultural al zonei sitului ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, prin promovarea acțiunilor cu impact nesemnificativ asupra mediului dând posibilitatea dezvoltării socio - economice. Principiul respectării autonomiei locale Autonomia locală poate reprezenta un instrument de promovare a acțiunilor ce țin de competența acestora în teritoriu fără a fi nevoie de aprobare la niveluri superioare. Importanța pe care o au administrațiile locale pentru aria naturală protejată este dată de faptul că deciziile de la acest nivel au proiecție directă în politica locală de mediu. Principiul precauției și transparenței în luarea deciziei Orice acțiune sau decizie, indiferent de caracterul ei este analizată din punct de vedere al beneficiilor și costurilor pe care aceasta le presupune, dar și din prisma efectelor negative asupra mediului și asupra colectivităților locale. Precauția nu impune excluderea activităților economice dintr-un spațiu, ci includerea în faza de investiție a aspectelor ce privesc impactul asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului realizată în această etapă trebuie să reprezinte un ghid de desfășurare a activităților, beneficiarul investiției fiind obligat să îl respecte conform legislației de mediu în vigoare. Principiul precauției trebuie să stea la baza tuturor deciziilor care privesc în mod direct sau indirect zona sitului pentru împiedicarea creșterii suprafețelor degradate, a căror refacere implică costuri semnificative care nu pot fi suportate în acest moment de comunitățile locale. Se impune o transparență ridicată în luarea deciziilor, situațiile conflictuale fiind astfel îndepărtate. Principiul conservării diversității biologice Diversitatea biologică prezintă o importanță deosebită pentru evoluție și pentru conservarea ecosistemelor și speciilor. Cerința fundamentală pentru conservarea diversității biologice este conservarea "in situ" a ecosistemelor și habitatelor naturale și menținerea și refacerea populațiilor viabile de specii în mediul lor natural. Planul de management trebuie să urmărească integrarea obiectivelor de conservare și protecție a speciilor și habitatelor de interes național și comunitar, educația, informarea și implicarea publicului în gestionarea patrimoniului sitului Natura
- ... 1.
- Scurtă descriere a Sitului Lacurile de Acumulare de pe Argeș Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, reprezintă o arie naturală protejată al cărei scop este conservarea unor specii avifaunistice și habitate importante sub aspect faunistic și forestier, ținând cont de modificările suferite, apariția de noi habitate și numărul mare de specii de păsări de pasaj pe care le adăpostește. Situarea geografică a sitului în apropierea zonelor intens locuite și pronunțat urbanizate, oferă o puternică amprentă caracterului peisagistic și recreativ. Situl ocupă o suprafață de 2260 ha, se desfășoară în zona continentală și cuprinde Platforma dintre râurile Argeșel și Argeș, cunoscută sub denumirea geografică de Platforma Argeșului. Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, este constituit în prezent din 6 suprafețe avifaunistice cu statut de protecție comunitar. Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș Tabelul nr. 1 Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, este amplasat în partea de sud a județului Argeș, pe raza teritoriului administrativ al localităților Bascov, Băiculești, Bradu, Budeasa, Călinești, Căteasca, Curtea de Argeș, Merișani, Pitești, Topoloveni și Ștefănești. Situl se întinde din zona localității Vâlcele, de-a lungul râului Argeș, până la localitatea Recea - Udeni Zăvoi. Restul terenului din zona de tampon a lacurilor ce formează situl, se regăsește în domeniul public al localităților riverane. Sectorul Zigoneni - Golești, este localizat între coordonatele latitudinale de 45°44' latitudine nordică și 45°47' latitudine nordică iar acest fapt pune în evidență particularitățile climatice. Înainte de anul 2007, zona lacului Bascov este luată în evidență ca rezervație ornitologică de către Comisia Monumentelor Naturii Argeș și Muzeul Județean Argeș și propusă spre validare oficială ca arie natural protejată prin Hotărârea nr. 30/2004 a Consiliului Județean Argeș, pe o suprafață de 162 ha. Administrativ, cuprinde teritorii ale comunelor Bascov și Budeasa. Ulterior a fost declarat arie de protecție avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004, privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Situl Natura 2000 ROSPA 0062, Lacurile de acumulare de pe Argeș, a fost propus în baza Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice și declarat prin Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și încadrarea în categoria de management ca arie de protecție specială avifaunistică, parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare. Prin Hotărârea nr. 4/1974 a Consiliului Popular al Județului Argeș, toate lacurile de baraj de pe râul Argeș, până la Golești, au fost declarate "zone umede protejate". Descrierea generală a sitului Aceste lacuri sunt oligomezotrofice. Apariția lor a condus la modificarea și apariția de noi habitate. Vegetația este compusă din rășinoase, fag în amestec cu rășinoase, stejar în zona colinară. În partea mijlocie și inferioară a cursului, pădurile alternează cu suprafețe de teren cu altă utilizare-agricolă, livezi, fânețe. Clase de habitate: plaje de nisip, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, păduri de conifere. Calitate și importanță: Acest sit este foarte important pentru numărul mare de specii de păsări de pasaj pe care le adăpostește: Ciconia ciconia, Egretta garzetta, Lanius collurio, Ardeola ralloides, Aythya nyroca, Gavia arctica, Ixobrychus minutus, Lanius minor, Mergus albellus. Vulnerabilitate: În sit se desfășoară activități antropice: cultivarea terenurilor, îndepărtarea haturilor și crângurilor, îndepărtarea lăstărișului, exploatații piscicole. Suprafață: 2260 ha. Lacuri componente: Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov, Pitești / Prundu, Golești. Lacurile se află la contactul dintre Câmpia Română, mai exact Câmpia Înaltă a Piteștilor, Platforma Cândești, Platforma Argeșului și Platforma Cotmeana - toate părți componente ale Podișului Getic. În nord, zona este dominată de Subcarpații Getici și de Munții Făgăraș. ... 1.
- Cadrul legal referitor la aria naturală protejată și la elaborarea Planului de management Tabelul nr. 2 La data elaborării Planului de management custodele ariei protejate este Fundația Eco-Montan 2000, care a implementat proiectul "Management durabil și conștientizare publică în situl Natura 2000, Lacurile de acumulare de pe Argeș," cod SMIS-CSNR 36314, pe parcursul a 32 de luni. ... 1.
- Procesul de elaborare a Planului de management Procesul de elaborare a Planului a cuprins următoarele etape:
- Elaborarea studiilor de inventariere faună și floră care fundamentează măsurile de management, privind inventarul speciilor și situația habitatului; ...
- Interpretarea rezultatelor campaniilor de măsurare din cadrul studiilor de bază; ...
- Formularea măsurilor de management general ale sitului; ...
- Consultarea publică, a factorilor interesați, pentru a se asigura fezabilitatea și acceptarea Planului de management; ...
- Elaborarea Rapoartelor de progres; ...
- Îmbunătățirea Planului de management ca urmare a Rapoartelor de progres; ...
- Aprobarea Planului de management; ...
- Multiplicarea și diseminarea Planului de management. ... Un comitet științific alcătuit din reprezentanții beneficiarului, ai partenerilor și personalități științifice a verificat studiile de bază și Planul de management. Elaborarea Planului de management s-a făcut conform ghidului "Procesul de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România"- manual și instrumente - elaborat de Michael R Appleton în cadrul proiectului "Managementul conservării biodiversității în România" - facilitare și asistență tehnică în schimbările internaționale, proiect al Băncii Mondiale numărul RO-GE-44176 și Proietului Sincron. Acesta devine un proces continuu, pornind de la cercetare și strângerea de informații, evaluare și analiză, până la elaborarea planului, implementarea lui urmată de monitorizare și revizuire. Au fost parcurse etapele de preparare a planificării, strângere și grupare a informației, definire a scopului, identificarea obiectivelor, identificarea unui set de acțiuni și indicatori, desemnarea unei priorități și planificarea în timp pentru fiecare acțiune, urmând să se realizeze și asigurarea aprobării planului, legalizarea și publicarea lui. Redactarea Planului de management pentru situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de Acumulare de pe Argeș, a început în anul 2012, fiind precedată de elaborarea măsurilor minime de conservare și de Regulamentul ariei protejate. În etapa următoare, au fost căutate informații bibliografice recente referitoare la biodiversitatea zonei aflate în limitele ariei naturale protejate. Cu acest prilej s-a constatat faptul că nu există foarte multe lucrări publicate legate de subiectul dorit. Studiul florei și vegetației din zona lacurilor se regăsesc în lucrările de specialitate, care sunt amintite la cap. 7 "Bibliografie și referințe". O mare parte din flora bazinului Argeș se regăsește în colecția Muzeului Județului Argeș, rod al cercetării efectuate în timp de: Radu Stancu, Petruța Pestroiu, Teodora Mavrodin, Valeriu Alexiu și alții. Studiul avifaunei a beneficiat de aportul adus de profesorul Radu Gava și mai tinerii săi colaboratori, Denisa Conete sau Adrian Mestecăneanu. Ihtiofauna a fost mai bine cercetată, studiile lui Grigore Antipa -1909, Mihai Băcescu - 1943, dar mai ales cele efectuate de regretatul academician Petre Bănărescu - 1957 - 2003, constituie momente de referință pentru specialiștii în ihtiologia de ape dulci. În etapa de teren desfășurată încă din anul 2012, s-a procedat în special la cartarea tipurilor de habitate și reevaluarea speciilor existente. Astfel, echipa de bază, a parcurs în elaborarea Planului de management, următoarele etape: – Identificarea contextului legal al planificării; ... – Identificarea factorilor interesați în elaborarea unui plan de participare a acestora; ... – Strângerea și gruparea informației; ... – Definirea obiectivului general, a temelor principale de management și a obiectivelor; ... – Desemnarea priorităților, planificării în timp și a colaboratorilor-cheie; ... – Identificarea și planificarea acțiunilor de monitorizare. ... Etapele ulterioare elaborării Planului de management sunt responsabilitatea custodelui, după cum urmează: – Aprobarea, Publicarea și Difuzarea - Diseminarea, ... – Lansare formală și evenimente de difuzare, ... – Elaborarea Planurilor de lucru anuale, ... – Elaborarea Planului de comunicare. ... Pentru realizarea Planului de management a fost adoptată o metodologie de lucru specifică, ce a urmărit identificarea principalelor oportunități și amenințări, a măsurilor ce pot avea rezultate concrete și a indicatorilor de monitorizare a rezultatelor. Au urmat apoi consultări ale factorilor interesați și solicitarea avizului de mediu. Consultarea tuturor factorilor interesați cu privire la Planul de management revine custodelui, calendarul de consultare va cuprinde minimum două întâlniri, la termene stabilite conform proiectului POS MEDIU. – prima după obținerea avizului de mediu, înainte de trimiterea spre avizare la Autoritatea competentă de Mediu a Planului de management. ... – a doua întâlnire va avea loc în partea de implementare a proiectului, în cadrul acesteia fiind prezentat Planul de management aprobat conform cerințelor. ... ... 1.
- Istoricul revizuirilor și modificărilor Planului de management Pentru Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș nu a fost elaborat și aprobat anterior un plan de management. Planul de management al sitului Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de Acumulare de pe Argeș - istoricul edițiilor, revizuirilor și modificări Tabelul nr. 3 ... 1.
- Procedura de modificare și actualizare a Planului de management Revizuirile Planului de management sunt prezentate sintetic în tabelul nr. 1, Procedura de actualizare, revizuire sau modificare a Planului de management; Inițiativa modificărilor revine custodelui, în conformitate cu schimbările intervenite după finalizarea și avizarea Planului de management, la propunerea factorilor interesați, după caz: – modificări legislative care privesc statutul ariei protejate, protecția biodiversității; ... – necesitatea aplicării unor măsuri suplimentare de protecție în sit; ... – necesitatea introducerii unor noi obiective de cercetare în conservarea biodiversității; ... – necesitatea introducerii unor noi obiective conform politicilor viitoare în conservarea biodiversității la nivel regional sau comunitar. ... ... 1.
- Procedura de implementare a Planului de management Planul de management reprezintă documentul oficial al unui proces continuu și va fi implementat de către custode, pe o perioadă de 5 ani începând cu anul aprobării acestuia. ... ...
- DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.
- Informații Generale Din amonte spre aval în situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de Acumulare de pe Argeș sunt următoarele lacuri: Lacul Zigoneni Lacul de acumulare Zigoneni este situat în aval de Curtea de Argeș, accesul la acesta putându-se realiza de pe drumurile 7C și 704 H. Are o suprafață de 165 ha și un volum de 13,3 mil. mc de apă, este un lac eutrof, iar din punct de vedere al calității apei, se înscrie în clasa a I-a de calitate. Acesta este cuprins între 45° 00' 40" - 45° 04' 44" latitudine nordică și 24° 39' 20" - 24° 39' 57" longitudine estică. Dealurile din jur sunt acoperite cu păduri de Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Quercus robur și Quercus petraea, livezi cu pomi fructiferi și culturi agricole - Turcu, 1970, Teză de doctorat. În perimetrul lacului, vegetația este destul de sărăcăcioasă, fiind prezentă în măsură mai mare la coada lacului. Pe malul drept, există o reminiscență a fostelor zăvoaie din zonă. Date tehnice - baraj Zigoneni Beneficiarul investiției este Hidroelectrica S.A. iar construcția și echipamentele au fost executate de Hidroconstrucția S.A., sucursala Argeș. Lucrările s-au executat în perioada anului
- Cota la coronament este de 395.00 m cu o înălțime a barajului de 27.00 m. Lungimea barajului este de 31.00 m, cu o lungime a digului de 2.812 m și un volum al acumulării de 313,30 mil.m. Acumularea Zigoneni este realizată cu centrală, barajul de tip etajat cu clapetă, vane segment și timpan de retenție cu 3 deschideri de 4,00 x 4,00 la partea inferioară și o deschidere de creastă de 16,00 x 3,00 la creastă, echipată cu o stavilă, clapetă și diguri de 437 m la malul drept și 2.375 la malul stâng. Pe partea stângă a barajului este un descărcător lateral format din 2 galerii de 2,50 x 2,00 echipate cu vane plane. Poate descărca 90 mc/s. Centrala Zigoneni este o centrală baraj- tip CB, având o cădere brută de 21,00 m la un debit instalat de 90 mc/s la fel ca toate celelalte centrale de pe Argeș. Are dimensiunile de 33,70 x 36,15 cu latura mică în amonte. Bazinul de liniștire constă dintr-o conductă de beton armat lungă de 60,00 m, care lateral stânga este mărginită de zidul descărcătorului lateral de avarie. Canalul de fugă are o lungime de 2.480 m de secțiune trapezoidală cu 20 m lățime la bază. Puterea instalată a CHE Zigoneni este de 15,40 MW și produce o energie medie de 26.00 GWh/an. Lacul Vâlcele Barajul Vâlcele face parte din salba de lacuri și baraje realizate în bazinul superior al râului Argeș, pentru valorificarea potențialului hidrologic și hidroenergetic al zonei situate în aval de barajul și acumularea Vidraru. Acumularea Vâlcele este situată în județul Argeș, în lungul drumului național DN7, ce leagă municipiile Pitești și Curtea de Argeș. Acest lac antropic este cuprins între următoarele coordonate geografice: 44° 58' 27" - 45° 00' 40" latitudine nordică și 24° 42' 21" - 24° 44' 27" longitudine estică. Lacul de acumulare se întinde în amonte de baraj având o lungime de 4850 m, în lungul căii ferate Pitești - Curtea de Argeș. Conform datelor furnizate de Direcția Apelor Argeș - Vedea Pitești, Lacul Vâlcele are o suprafață de 429 ha - 41 mil. mc apă. Acesta este un lac eutrof, iar din punct de vedere al calității apei, se înscrie în clasa a II-a de calitate conform Registrului Român al Marilor Baraje. Dealurile și luncile din împrejurimi sunt acoperite cu păduri de foioase, livezi cu pomi fructiferi și culturi agricole. Vegetația palustră tipică este sărăcăcioasă și ocupă suprafețe restrânse spre coada lacului. Lacul Budeasa Acumularea Budeasa este amplasată în bazinul mijlociu al râului Argeș, este cuprinsă între următoarele coordonate geografice: 44° 54' 45" - 44° 56' 31" latitudine nordică și 24° 46' 41" - 24° 49' 52" longitudine estică, la circa 30-35 km N de orașul Pitești, lacul de acumulare desfășurându-se pe o lungime de 5,5 km, de la coada lacului Bascov până în dreptul comunei Merișani. Lățimea maximă este de 0,8 km, adâncimea maximă de 15 m, iar suprafața este de 413 ha. Anul punerii în funcțiune este
- Din punct de vedere al calității apei, lacul Budeasa se înscrie în clasa β-mezosaprobă - clasa a II-a de calitate, caracterizat prin gradul de mineralizare a substanțelor organice foarte ridicat și nutrienți în cantitate mare, gradul de poluare fiind moderat. Transparența apei este în general mare și cantitatea de oxigen dizolvat foarte crescută. Dealurile și luncile din împrejurimi sunt acoperite cu păduri de foioase, livezi cu pomi fructiferi și culturi agricole. Vegetația palustră tipică este dezvoltată mai mult spre coada lacului. Date tehnice - baraj Budeasa Gândită inițial tot ca o centrală pe canal de derivație, pe parcursul realizării întregii cascade de pe râul Argeș s-a observat ca acumulările de la Bascov și Pitești, executate înainte, au fost puternic colmatate de apele râului Vâlsan care este neregularizat, a cărui confluență cu Argeșul era în amonte. Astfel, în locul unei centrale pe canal de derivație a fost proiectată și realizată o acumulare de 54,90 mil mc, formată din versant, diguri, un descărcător de ape mari și o centrală baraj. Noile debite recalculate după viiturile din 1970 - 72 au ajuns la 750 mc/s pentru asigurarea de 1% și 1.300 mc/s pentru asigurarea de 0,1%, iar debitul de verificare de 1.950 mc/s. Alte folosințe pe care le-a satisfăcut această acumulare au fost asigurarea unui debit suplimentar de 1,17 mc /s pentru consumatori, să mărească producția de energie electrică prin uzinarea debitului râului Vâlsan, să reducă substanțial procesul de colmatare a lacului Bascov, să scoată suplimentar de sub efectul inundațiilor o suprafață de cca 7.000 ha și să înlocuiască regularizarea unui sector de vale de cca 7 km. Rezervarea unui volum important în acumulare pentru atenuarea viiturilor -27,1 mil mc, era necesară întrucât acumulările din amonte ca Zigoneni și Vâlcele - nu aveau volume prevăzute pentru atenuarea viiturilor, iar efectul de atenuare a lacului Vidraru în secțiunea Pitești era de max. 10%. Lacul de acumulare Budeasa are o lungime de 5,5 km, este mărginit la malul drept de un dig de protecție de 4.625 m, iar la malul stâng de un dig de 934 m, care se închide în terasa ce constituie malul lacului pe o altă lungime de 2.500 m. Plin, lacul ocupă o suprafață de 643 ha. Barajul este asemănător celorlalte baraje din amonte, de pe cascada Argeșului, de tip etajat, cu timpan de reținere, 4 deschideri de fund la nivelul talvegului de 4,00 x 4,00 și 2 de suprafață de 4,00 x 8,00 m. Față de barajele din amonte se remarcă creșterea numărului de goliri de fund de la 3 la 4, ca urmare a noului afluent Vâlsan. În culeea mal drept este o priză dublă de captare a apei de la suprafață sau semi adâncime și care alimentează Stația de tratare apă potabilă Budeasa, pentru municipiul Pitești. Priza este continuată cu o cameră de sedimentare care poate fi spălata, o cameră de admisie și o cameră a vanelor de unde pleacă 3 conducte, una de 400 mm pentru irigații și două de 1.200 mm către Uzina de Apă Budeasa. La malul stâng există o priză de rezervă pentru alimentarea municipiului Pitești care se înțeapă în conductele ce pleacă de la malul drept. În deschiderile 1 și 3 ale barajului, pe creasta descărcătorului, sunt practicate 2 prize tiroleze sub forma unui canal cu grătar, din care pleacă o conductă de legătură cu camera de încărcare a prizei mal stâng și asigură captarea de rezervă pentru ape de adâncime. CHE Budeasa este o centrală baraj amplasată în frontul de retenție, având atribuții, dotări și capacități similare celorlalte lucrări din aval, dar o producție de energie electrică mai mare datorită căderii mai mari - 15,00 m față de 7,70 m. Incinta Gălășești: de remarcat că la coada lacului Budeasa este amplasată o incintă, care este despărțită de un dig de protecție având coronamentul la cota 303,00 și lungimea de 2.280 m. Este destinată agriculturii, dar și inundării atunci când nivelurile în lac depășesc nivelul coronamentului, undeva între viitură cu asigurare de 1% și 0,1%. Incinta se descarcă printr-un canal în albia naturală a Argeșului, în aval de nodul Budeasa. Beneficiarul investiției este Hidroelectrica S.A. și CNAR. Lucrările s-au executat în perioada anului
- Cota la coronament este de 288.75 m cu o înălțime a barajului de 21,25 m. Lungimea barajului este de 55.00 m, cu o lungime a digului de 3,571.00 m. Acumularea de capacitate redusă -5,245 mil mc și 140 ha, este realizată la adăpostul digului mal drept de 2.811 m, a celui de la malul stâng de 760 m și a terasei naturale de la malul stâng. Ca și celelalte diguri, etanșarea în adâncime este realizată cu perete continuu din beton sau gelbeton, taluzul udat este etanșat cu perete de beton armat, coronamentul este prevăzut cu o grindă spargeval, iar la piciorul aval al taluzului înierbat este un contra canal de colectare a apelor de infiltrații. De scos în evidență că datorită colmatării, volumul inițial al acumulării s-a redus de la 5,245 mil mc la 2,408 mil mc. Puterea instalată a CHE Budeasa este de 11.50 MW și produce o energie medie de 15,80 GWh/an. Lacul Bascov Lacul Bascov are o suprafață totală de 300 ha, care cuprinde suprafața acvatică /140 ha / precum și zonele insulare, o adâncime maximă de 10 m și este amplasat la aproape 2 km amonte de limita nordică a municipiului Pitești. Este cuprins între următoarele coordonate geografice: 44° 53' 48" - 44° 54' 52" latitudine nordică și 24° 42' 21" - 24° 50' 56" longitudine estică. Datorită colmatării în decursul a peste 30 ani de exploatare s-au format mai multe insule și zone stuficole cu suprafața totală de 28 ha. Situl se află situat pe raza administrative a comunelor Budeasa-Bascov la o altitudine medie de 256 m. Tipul de vegetație întâlnit este palustră specifică. Pe lac s-a amenajat și o bază nautică pentru sporturi olimpice. Apa este încadrată în clasa I de calitate. Datorită aluviunilor, în centrul lacului au apărut trei insule. Acestea, ca și malurile și partea dinspre amonte, sunt invadate de o vegetație palustră cu stuf, papură, anini și sălcii, care constituie pe parcursul anului habitate favorabile pentru multe specii de păsări. Construit în 1970, el este amplasat la aproape 1 km amonte de confluența râului Argeș cu pârâul Bascov și la aproape 3 km aval de barajul Budeasa. Se află la aproximativ 100 km distanță față de izvoarele Argeșului și la 300 m altitudine. Servește la producerea energiei electrice, ca rezervă de apă a orașului Pitești și pentru agrement. Biotopul și biocenozele nou formate prin apariția acumulărilor formează un ecosistem nou diferit de cel inițial. Prin amenajarea acestei construcții, s-a modificat regimul de curgere al râului Argeș, biotopul din reofil devine lentic. În acest biotop a avut loc o creștere semnificativă a sedimentării suspensiilor, deci apariția unui facies mâlos pe cuvetă, de asemenea, a avut loc instalarea și dezvoltarea unei biocenoze dominate de speciile stagnofile și cosmopolite. În mijlocul lacului datorită depunerilor masive de aluviuni s-a format o insulă care reprezintă un spațiu propice dezvoltării speciilor de păsări, oferind adăpostul necesar atât speciilor sedentare cât și celor de pasaj. A fost propusă și aprobată ocrotirea întregului lac astfel încât să se asigure condițiile necesare de viață pentru toate speciile de plante și animale existente. Arealul se caracterizează printr-o biodiversitate bogată, reflectată de structura variată a fitocenozelor ierboase și lemnoase întâlnite în regiune. În zona mediană a malurilor drept și stâng întâlnim o vegetație acvatică și palustră, cu specii ale genului Phragmithes, Typha, Carex, Juncus, alcătuind stufărișuri și păpurișuri, care, pe malul stâng al lacului, fac trecerea spre zăvoi. Aici întâlnim specii de Salix, Alnus, Populus. Spre coada lacului, pe malul stâng întâlnim un pâlc de conifere reprezentat prin specii de Pynus. În interiorul bazinului, colmatarea accentuată a permis instalarea unor porțiuni de uscat, astfel încât, în mijlocul lacului a luat naștere o insulă caracterizată printr-o vegetație higro-hidrofilă reprezentată prin specii ale genurilor Carex, Juncus, Phragmites, Typha, precum și exemplare de Salix sp., Alnus incana, Populus alba, Rosa canina; partea dinspre coada lacului este invadată de o vegetație palustră specifică. Dintre speciile submerse sunt prezente specii de Ceratophillum - cosor, Myriophyllum - brădișor, specii de alge verzi. În ceea ce privește biologia lacului, acesta se încadrează în clasa de saprobitate β-mezosaprobă, cu grad de curățenie de 60%. Această clasă este caracterizată prin grad ridicat de mineralizare a substanțelor organice, cantitatea de oxigen crește peste 50%, iar importanța bacteriilor în ecosistem scade. Lacul Bascov este declarat ca arie naturală protejată prin Hotărârea nr. 30/2004 a Consiliului Județean Argeș - arie de protecție specială avifaunistică, având o avifaună bogată în specii, predominând passeriformele. Ulterior a fost declarat arie de protecție avifaunistică prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/
- Schema generală de amenajare a nodului hidroenergetic Bascov este asemănătoare celorlalte noduri, cu oarecare diferențe date de situația geo-morfologică și iminenta vecinătate a municipiului Pitești. Descărcătorul de ape mari este un stăvilar de tip WES cu profil practic, constituit dintr-un radier masiv, deversor din beton armat, schema statică cuva, în care sunt încastrate culeele și cele 3 pile intermediare care formează 4 câmpuri deversoare a 12,00 m. Retenția este realizată cu stavile segment de 12,00 x 5,50 m cu clapeta inclusă de 9,90 x 1,50 m. Disipatorul la această amenajare este într-o singură treaptă, de tip bazin cu dinți Rebock și prag șicanat, în lungime de 55,50 m. Este continuat cu o rizbermă mobilă de 55,50 m alcătuită din blocuri de beton și anrocamente. În culeea mal stâng este amplasată priza principală de apă cu debitul maxim de 6,00 mc /s pentru alimentarea Stației de Pompare Bascov, care la rândul ei alimentează Uzina de Apă Budeasa, pentru alimentarea cu apă potabilă a municipiului Pitești. Priza este urmată de o cameră de spălare, o cameră de vane și conducta casetată de alimentare din beton armat de 1,20 x 1,80 m. În deschiderea nr. 4 a barajului deversor este amplasată o priză de tip tirolez legată printr-o conductă de camera de spălare de la malul stâng. Stația de pompare pentru irigații, aflată în administrarea Institutului Pomicol Mărăcineni, s-a realizat la cca 500 m amonte de baraj, pe digul mal stâng al acumulării. Accesul apei la priză se face printr-o conductă de 400 mm. Stația de pompe este o sursă de rezervă care asigură alimentarea cu apă brută a Uzinei de Apă Budeasa, este amplasată în stânga barajului Bascov și este deservită de 3 linii tehnologice separate, fiecare fiind echipată cu câte o electropompă cu ax vertical, montată în camera umedă. Partea subterană este constituită dintr-o cuvă din beton armat de 16,50 x 15,50 m care se ridică până la planșeul sălii motoarelor. Aducțiunea apei de la prize în camera de distribuție a stației de pompare, comună celor 3 linii, se face prin conductele casetate. Refularea către Uzina de apă se face prin 2 conducte metalice de 1.000 mm. Centrala Bascov este amplasată pe malul drept, în continuarea barajului deversor și este echipată cu 2 turbine Kaplan de 3,8 MW, care funcționează cu un debit de 45 mc/s fiecare, la o cădere de 10,5 m, producând 14,30 MW/h în anul hidrologic mediu. Regimul de funcționare este preponderent la vârful de sarcină de seară și este dat de rezervele de apă din lacurile de acumulare propriu și din amonte. Canalul de fugă are o lungime de 2.251 m și descarcă în vechea albie a Argeșului. Lacul Pitești - Prundu Între anii 1967 - 1971, în imediata apropiere a orașului Pitești, a fost construit Lacul de acumulare Pitești-Prundu, cu o suprafață de 122 ha, o lungime de 4220 m și un volum inițial de 4,5 milioane mc. Este cuprins între următoarele coordonate geografice: 44° 50' 37" - 44° 52' 03" latitudine nordică și 24° 52' 46" - 24° 54' 15" longitudine estică. A fost realizat în scopuri economice - alimentarea cu apă a S.C. Arpechim Pitești S.A., a sistemului de irigații Ștefănești - Călinești, producerea de energie electrică prin C.H.E. Prundu - dar și de agrement. Colectând totodată și apele Râului Doamnei, lacul este situat la zona de contact a trei mari unități geomorfologice: Piemontul Cândești la nord-est, Platforma Cotmeana la nord-vest și Câmpia Română, cu subunitatea Câmpia Înaltă a Piteștiului, la sud. Face parte din terasa inferioară a râului Argeș, cu o altitudine cuprinsă între 200 și 300 m. Debitele maxime, la stația hidrologică Pitești, punctul Ștrand, au fost de 1500 - 1600 mc/s - 1972 - 1979, viiturile datorându-se, în mare măsură, regimului precipitațiilor relativ uniform în zona de munte, de deal și de platformă. Colmatarea lacului este foarte accentuată ceea ce determină o exploatare fără tranșe de atenuare la viituri. Procesul, care a făcut ca de la un volum inițial de 4,48 milioane mc să se ajungă azi la un volum maxim de 1,3 milioane mc, a permis, în anumite zone ale sale, dezvoltarea stufărișurilor și a păpurișurilor, precum și a altor plante specifice zonelor umede. Acestea oferă locuri propice pentru cuibărit și refugiu pentru păsările din mediul acvatic sau amfibiu. Barajul este de greutate și pământ și are o înălțime de 20 m. Zidurile de racord sunt formate din ziduri de sprijin din beton simplu și fac legătura între barajul deversor și barajele laterale. Digurile laterale sunt de tip omogen din balast. Lacul este înconjurat de o șosea de centură intens circulată. În amonte, peste râul Argeș și Râul Doamnei trec alte șosele cu trafic intens către Câmpulung și Topoloveni. Pe malul drept al acumulării se află orașul Pitești, cu Parcul Ștrand și cartierul Tudor Vladimirescu, iar pe malul stâng, satul Zăvoi, aparținând de orașul Ștefănești. Tot pe stânga se află clădirea Euromall Pitești și centura ocolitoare în regim de autostradă a orașului Pitești. Spre cartierul Tudor Vladimirescu s-a amenajat o plajă, iar pe partea stângă s-a construit o autostradă. Pe malul drept, către centrul lacului, pătrunde o limbă de pământ acoperită cu vegetație palustră tipică. În primăvara anului 2007, a fost distrusă vegetația palustră -stufăriș și păpuriș- și lemnoasă pe o suprafață mare de teren, de pe porțiunea de pământ formată în interiorul lacului, în scopul construirii unei baze de agrement dotată cu: ATV-uri, sky-jeturi, sky nautic, șalupe, avioane pentru școală de pilotaj. Pentru aceasta, s-a amenajat o pistă de avioane, s-a instalat un turn metalic de observație și s-a creat o pistă de acces auto, favorizând astfel accesul necontrolat al autovehiculelor în zona de cuibărit și odihnă a păsărilor. Totodată au fost aduse materialele de construcție pentru amenajarea pistei. Toate aceste acțiuni antropice precum construcția de clădiri, pistă de avioane, locuri de agrement, deplasarea pe lac a bărcilor cu motor, sky-jeturi contra cost, din această zonă, susținute de anumiți factori de decizie, au avut consecințe grave asupra ornitofaunei lacului Pitești - distrugerea cuiburilor împreună cu ponta și puii păsărilor, dar și deranjarea păsărilor în timpul cuibăritului pe toată suprafața lacului. În urma sesizărilor repetate, în anul 2009 lucrările la aerodrom au fost sistate și zona a fost deranjată doar de pescari și de localnici. Din punct de vedere al calității apei, conform STAS 4706 - 1988, lacul se înscrie în clasa I de calitate. Sunt specifice diatomeele, algele albastre - verzi și macrofitele acvatice care se găsesc din abundență, constituind o sursă importantă de hrană pentru speciile de pești și păsări fitofage. Gradul de saprobitate este β-mezosaprob. Fenomenul de înflorire a apelor este redus, manifestându-se pe arii restrânse, în apropierea malurilor, îndeosebi primăvara și toamna. Datorită impactului antropic deosebit de puternic, vegetația palustră este totuși săracă, fiind reprezentată de specii din genurile: Carex, Juncus, Phragmites, Typha, Salix, Alnus, Populus, Juglans. Vara se dezvoltă stufărișuri și păpurișuri - Phragmites, Typha, precum și alte plante specifice zonelor umede - Carex, Juncus, Salix, Alnus, Populus. Iarna, în perioadele cu temperaturi negative prelungite, o mare parte din suprafața lacului îngheață - Conete, D,
- Date tehnice - baraj Pitești/Prundu Amplasată la cca 3 km în aval de confluența cu râul Doamnei, schema generală de amenajare a nodului hidroenergetic Pitești / Prundu este asemănătoare nodului Bascov. Și folosințele sunt asemănătoare, având rolul de a asigura alimentarea cu apă industrială a uzinei ARPECHIM Pitești cu un debit de până la 6 mc/s, alimentarea cu apă a sistemului de irigații Ștefănești cu un debit de până la 2,1 mc/s, alimentarea cu 2 mc /s a municipiului Pitești ca a doua sursă de rezervă, producerea de energie electrică. Beneficiarul investiției este Hidroelectrica S.A și ANAR. iar construcția și echipamentele au fost executate de Hidroconstrucția S.A., sucursala Argeș. Lucrările s-au executat în perioada anului
- Cota la coronament este de 268.00 m cu o înălțime a barajului de 20.00 m. Lungimea barajului este de 52.00 m, cu o lungime a digului de 5,842.00 m și un volum al acumulării de 5,842.00 mil. m. Acumularea Pitești-Prundu este realizată la adăpostul digului mal stâng de 2.390 m lungime, a digului mal drept de 3.452 m lungime, a descărcătorului de ape mari și a centralei baraj. În digul mal stâng este practicată o breșă de descărcare a debitelor care depășesc 1.300 mc/s și care se transmit în vechea albie. Barajul este identic cu cel de la Bascov inclusiv alimentarea stațiilor de pompe. Priza principală cu un debit instalat de 6 mc/s, este amplasată în culeea dreapta, iar priza secundară în deschiderea 1 sub forma de priza tiroleză. Priza de irigații de 2,10 mc/s, este amplasată în digul mal stâng, la 740 m amonte de baraj. Centrala este identică celei de la Bascov cu excepția arhitecturii. Canalul de fugă are o lungime de 2.251 m și se varsă în albia veche a râului Argeș. Puterea instalată: MW 7.
- Energia medie: GWh/an 19.60 Lacul Golești Lacul de acumulare Golești este situat în Câmpia Înaltă a Piteștiului, la sud-vest de Piemontul Cândești. Este cuprins între următoarele coordonate geografice: 44° 48' 23" - 44° 50' 03" latitudine nordică și 24° 55' 03" - 24° 59' 54" longitudine estică. Este un baraj de greutate și de pământ, construit pe pietrișuri, nisipuri, argile, marne. Ca dimensiuni pot fi menționate: înălțimea de 32 metri și lungimea coronamentului de 7866 metri, cei 78,5 milioane de metri cubi de apă acoperind o suprafață de 680 ha la încărcarea maximă a acumulării Golești. Se învecinează pe malul stâng cu un teren agricol aparținând de localitatea Ștefănești, sat Golești iar malul drept este mărginit de centura ocolitoare a Piteștiului și de o zonă împădurită localizată în comuna Oarja. Este mărginit pe o porțiune însemnată de autostradă, care, de altfel, îl și traversează pe la capătul din amonte împreună cu calea ferată. Barajul de greutate și pământ, înalt de 32 metri, cu un coronament lung de 7866 m, a fost pus în funcțiune în anul
- Debitul lacului Golești crește datorită viiturilor, datorate precipitațiilor relativ uniforme în zona de munte, de deal și de platformă. Din punct de vedere al calității apelor, lacul Golești este de tip mezotrof cu tendință evidentă de antropizare, datorită faptului că aici sunt deversate apele din stația de epurare biologică a municipiului Pitești. Amenajările hidrotehnice au provocat transformări puternice ale mediului din zonele limitrofe. Peisajul natural s-a antropizat, luncile, înainte acoperite cu păduri specifice, au fost acoperite de ape sau defrișate și cultivate cu legume, iar terasele plantate cu viță de vie și pomi fructiferi. Aceste mari acumulări de apă au dus la modificări calitative și cantitative ale avifaunei, iar păsările de baltă, sedentare sau migratoare, atrase de întinsele suprafețe de apă, sunt prezente permanent în număr din ce în ce mai mare - Munteanu, Mătieș,
- Din punct de vedere al calității apei, conform STAS 4706 - 1988 și monitorizării efectuate între 2012 - 2015, se înscrie în clasa a II-a de calitate, iar gradul de saprobitate este β-mezosaprob. Transparența este în general mare, însă în regiunile joase poate să apară turbiditate cauzată de suspensiile solide provenite din procese naturale, datorită eroziunii induse de activitatea antropică. Suprafața sedimentelor foarte fine - mâl, nămol, nisip - este de culoare deschisă sau maronie, iar în zonele unde apare deficit de O
(2)pot fi de culoare cenușie sau negricioasă. Apa corespunde tuturor folosințelor, dar este folosită pentru potabilitate numai după tratare. Colmatarea lentă a permis instalarea vegetației tipice de baltă, dar numai pe porțiuni restrânse - stuf, papură, arini, sălcii - spre coada lacului. 2.1.
- Localizarea ariei naturale protejate Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș este amplasat în partea de sud a județului Argeș, pe raza teritoriului administrativ al localităților Bascov, Băiculești, Bradu, Budeasa, Călinești, Căteasca, Curtea de Argeș, Merișani, Pitești, Topoloveni și Ștefănești. Situl se întinde din zona localității Vâlcele, de-a lungul râului Argeș, până la localitatea Recea - Udeni Zăvoi. Restul terenului din zona de tampon a lacurilor ce formează situl, se regăsește în domeniul public al localităților riverane. Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, are o suprafață de 2260 hectare, cuprinsă între 226 m și 417 m altitudine, la o medie altitudinală de 292 m, aparținând de regiunea biogeografică continentală. Suprafața apelor variază destul de puțin în funcție de condițiile climatice, depinzând de cantitatea de precipitații și de temperatura care duce la evaporarea apei. Situl ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș este situat între vecinătatea sitului ROSCI0106 Lunca Mijlocie a Argeșului și cea a sitului ROSCI 0122 Munții Făgăraș. Coordonate extreme: Latitudine N- 45° 00' 40"; Longitudine E -24° 59' 54". Regiunea administrativă o reprezintă județul Argeș - R0031, unde ponderea este de 100% ... 2.1.
- Limitele ariei naturale protejate Limitele actualizate în GIS ale sitului Natura 2000 sunt prezentate pe site-ul web al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. ... 2.1.
- Suprapuneri cu alte arii naturale protejate Lacul Bascov este o arie naturală ce corespunde categoriei a IV-a IUCN, situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Bascov. Rezervația naturală cu o suprafață de 162 hectare, se află în Câmpia Piteștilor, o subdiviziune în partea nordică a Câmpiei Române, în bazinul Argeșului, pe cursul mijlociu al acestuia, lângă drumul european E 81 sau DN 7, în nord - estul satului Bascov. La nivel local, rezervația a fost declarată arie protejată prin Hotărârea nr. 30/2004 a Consiliului Județean Argeș, iar la nivel național prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 și este inclusă în aria de protecție specială avifaunistică - ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș. Cele două arii se suprapun pe o suprafață de 300 ha. ... ... 2.
- Mediul Abiotic 2.2.
- Geomorfologie Lacurile de pe Argeș ocupă o zonă cuprinsă altitudinal între 417 și 226 m pe fostul curs al râului Argeș. La ieșirea Argeșului din podiș în câmpie, terasele acestuia se lărgesc și se efilează rezultând câmpii de terase în evantai. Acest ansamblu de terase a fost influențat de retragerea lacului getic, înălțarea Piemontului Getic și de dezvoltarea unor arii subsidente extinse. De asemenea, numărul teraselor scade din Podișul Getic către Câmpia Română, iar cele de câmpie sunt racordabile doar cu cele mijlocii și inferioare din podiș. Diminuarea numărului de terase ale Argeșului în bazinul mijlociu și inferior dela 3 la una, se datorează tinereții acestei văi, precum și persistenței Lacului Getic, în această parte a Câmpiei Române. Lunca râului Argeș este în general bine individualizată și se lățește mult în sud - estul câmpiei. Are în general aspectul unui culoar în care spre sud, râul meandrează ușor în bucle largi. Debitul solid ridicat, la trecerea Argeșului în câmpie, duce la o aluvionare intensă și ridicarea patului de scurgere care produce divagarea și pendularea albiei minore a râului, modificarea și transformarea continuă a morfologiei luncii. În zona de confluență a Argeșului cu Râul Doamnei, sectorul comun de luncă, precum și terasa de confluență dintre cele două râuri, prezintă fiecare câte o lățime de câteva sute de metri. Realizarea sistemului hidroenergetic de pe Râul Argeș, crearea acestor lacuri de acumulare, îndreptarea și modificarea cursului râului prin taluzuri au adus modificări importante microreliefului și proceselor geomorfologice de la nivelul luncii. Interfluviile se află în partea de vest a teritoriului studiat, pe care îl domină cu altitudinea absolută de 436,5 m. ... 2.2.
- Geologie Principalele elemente de ordin geologic au condiționat evoluția și geneza reliefului și condiționează procesele geomorfologice actuale cu implicații asupra tuturor componentelor fizico-geografice. Din punct de vedere geologic, zona se află situată la contactul a două mari unități structural- tectonice, separate de falia pericarpatică Găești-Pitești-Filiași-Strehaia-Drobeta Turnu Severin. În nord, se suprapune Depresiunii Getice care corespunde avanfosei carpatice, iar în sud Platformei Moesice. Cuvertura sedimentară care acoperă acest fundament este alcătuită din nisipuri, pietrișuri, argile, precum și depozite loessoide. Teritoriul studiat s-a format și individualizat, în strânsă legătură cu evoluția paleogeografică a Piemontului Getic și a Câmpiei Române, dar mai ales cu evoluția rețelei hidrografice. Câmpie de acumulare fluvio-lacustră, operă a Râului Argeș, ea reprezintă un uriaș con de dejecție, construit la periferia Podișului Getic. Formarea și construcția acestui con de dejecție a fost influențată de ridicarea în bloc a Piemontului Getic odată cu întreg edificiul carpatic. De asemenea aria de subsidență Titu-Potlogi, a atras cursul râului Argeș spre nord-est, astfel încât acesta și-a părăsit mereu terasele în evantai până și-a căpătat cursul actual. Din punct de vedere stratigrafic, câmpia are o cuvertură de depozite aluvio-proluvio- deltaice în care alternează pietrișuri, nisipuri, argile, marne, care atestă schimbări de fond ale condițiilor climatice cuaternare. În Piemontul Getic și Câmpia Înaltă a Piteștiului predomină formațiunile levantine și mai ales cuaternare-pleistocene pe interfluvii "pietrișuri de Cândești" iar cele holocene formate din pietrișuri și loess se localizează în câmpie și în lungul văilor. Holocenul Superior se dezvoltă cu precădere de-a lungul albiilor râurilor, fiind constituit din pietrișuri, nisipuri și argile nisipoase aparținând șesului aluvial - luncă. ... 2.2.
- Hidrologie Teritoriul aparține Bazinului Hidrografic al Argeșului - 12.550 kmp, râu cu obârșie montană și debit permanent. Atât rețeaua hidrografică de suprafață, cât și apele subterane confirmă caracterul zonei, de contact dintre dealurile piemontane și câmpie, cu deficit de umiditate și fără un covor vegetal care să asigure o echilibrare a regimului de scurgere. Apele subterane Pânzele de apă subterane poartă caractere specifice zonei de contact dintre unitatea piemontană și cea de câmpie. Apele freatice sunt cantonate în depozitele cuaternare ale interfluviilor și teraselor și se găsesc în interdependență cu apele de suprafață și implicit cu precipitațiile atmosferice. Configurația de ansamblu a reliefului, a rețelei hidrografice imprimă variații ale nivelului freatic. Se remarcă oscilații ale nivelului freatic condiționate de influențele elementelor climatice: vara în timpul secetelor nivelul freatic se consumă prin capilaritate iar toamna acesta se ridică uneori și se suprapune suprafeței topografice. Apele freatice se află situate în pietrișurile de terasă, la adâncimi de 5-10 m pe terasele superioare, la 3-5 m pe nivelul terasei inferioare, iar în luncă la adâncimi de la 0,5 până la 3 m și pe alocuri chiar 3-5 m. În lunca Argeșului, pânza freatică se găsește la mică adâncime și poate fi captată prin puțuri al căror debit este cuprins între 5-14 l/s, uneori având chiar curgere permanentă. Apele de suprafață: Râul Argeș, principala arteră hidrografică, drenează partea de nord și nord-vest a județului pe care îl străbate pe direcția nord vest-sud est, pe o lungime de 142 km. Până la Pitești, Argeșul are o direcție nord-sud iar la intrarea în Câmpia Piteștiului capătă direcția nord vest-sud est. Principalii săi afluenți de la nord de Pitești sunt: Râul Vâlsan și Râul Doamnei, cu Bratia și Argeșel. Râul Argeș colectează de pe partea dreaptă, din Piemontul Cotmeana, mai multe cursuri de apă cu regim semipermanent. În perioadele secetoase mai lungi din sezonul cald aceste pâraie pot seca datorită unui bilanț negativ creat între evaporație și debitul izvoarelor. În aval de lacul de acumulare Pitești, o parte din apele Argeșului au fost orientate către canalul Pitești. De asemenea, în teritoriul intravilan toate cursurile de apă afluente Argeșului au fost canalizate și amenajate. Debitul mediu multianual al Râului Argeș este de 19,6 mc/s în cursul superior, 40mc/s la ieșirea în câmpie din zona piemontană și 73 mc/s la vărsarea în Dunăre. Regimul de scurgere al Râului Argeș prezintă variații mari de debit în funcție de cantitatea de precipitații înregistrată. În anii secetoși debitul Râului Argeș scade foarte mult; în 1994 debitul mediu anual la stația hidrometrică Căteasca situată în aval de Pitești, a fost de doar 17,7 mc/s iar debitul minim absolut a fost înregistrat în același an, pe 26 august și a fost de doar 0.8 mc/s. La aceeași stație hidrometrică, în anul 2005, s-a înregistrat un debit mediu anual de 68,20 mc/s iar debitul maxim absolut a fost atins pe 22 iunie 1979, de 1239 mc/s. Datorită configurației reliefului și a structurii petrografice Râul Argeș prezintă un ridicat potențial hidroenergetic, mai ales în zona montană și subcarpatică. Acest potențial a fost valorificat prin amenajarea mai multor lacuri de baraj: Vidraru, Cerbureni, Curtea de Argeș, Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov, Prundu și Golești. La acestea se adaugă lacurile de acumulare Colibași-Mărăcineni-Valea Mare-Podgoria de pe Râul Doamnei, și lacul Oancea - format prin acumulare ca urmare a canalizării și îngustării cursului inferior al pârâului Oancea. Alimentarea cu apă a râului Argeș este realizată din ape subterane și din precipitații al căror regim influențează evoluția debitelor. Râului Argeș îi este specific un regim hidric carpatic, de tip carpatic meridional, caracteristic râurilor ce izvorăsc din Carpații Meridionali, care au o alimentare predominant ... 2.2.
- Clima Suprafața relativ omogenă a scoarței terestre în zona studiată determină variații mici în regimul schimbului de căldură și umiditate între suprafața activă și masele de aer învecinate. Suprafața activă subdiacentă cu care aerul intră în contact direct constituie sursa principală de transformare a energiei solare radiate, precum și de umezire a aerului. Poziția duce la întrepătrunderea influențelor continentale estice cu influențele oceanice vestice și mediteraneene sud-vestice. Ca o consecință circulația aerului este predominantă din sectoarele vest, sud vest și est. Un rol deosebit de important îl are relieful, poziția ascunsă printre dealuri, îi conferă zonei un topoclimat de vale, mai blând iarna, fără viscole și geruri puternice, iar vara cu temperaturi mai moderate decât în regiunile înconjurătoare. Lac Golești Sub raport climatic, zona cercetată se plasează în ținutul de contact dintre clima continentală de deal și cea de câmpie. Temperatura medie anuală a aerului variază în jur de 10° C iar precipitațiile medii se încadrează între 600 și 700 mm/an. În iernile cu influență continentală accentuată, la începutul lunii ianuarie, peste râu se formează podul de gheață iar lacul îngheață în procent de 75-85%. Lac Vâlcele Sub raport climatic, zona cercetată se încadrează în ținutul climei continentale de deal cu temperaturi medii anuale ale aerului în jur de 9°C, iar ale apei de 8 - 9° C. Iarna, temperatura aerului coboară frecvent sub minus 10°C, ceea ce determină ca lacul să fie acoperit în mare parte spre baraj cu un strat de gheață. Lac Zigoneni Clima este continentală de deal cu influențe montane. Temperatura medie a apei este mai ridicată cu 1-3 grade față de cea a aerului, fiind de 6-7°C. Iarna, în perioadele geroase, lacul se acoperă în mare parte cu un strat de gheață. Nivelul anual de precipitații se situează în jurul valorii de 800 mm - Barco și Nedelcu,
- Se poate observa o înăsprire a elementelor climatice din aval către amonte, aspect ce determină dinamica sezonieră a speciilor de păsări. Temperatura aerului: Prin poziția sa geografică acest teritoriu este situat în arealul cu temperaturi medii anuale cuprinse între 9-10° C, valori apropiate de temperatura medie la nivelul țării. Temperatura medie multianuală este de 9,8°C; există însă ani călduroși, în care media anuală a ajuns la 10,8°C, sau ani friguroși în care temperatura medie anuală nu a depășit 8,3°C, cum a fost anul
- Temperatura medie lunară cea mai scăzută se înregistrează în luna ianuarie și este de -2,4 °C iar temperatura medie lunară cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie și este de circa 22°C. Maxima absolută înregistrată la stația Pitești a fost de 39,9°C, în iulie 2007 iar minima absolută de -27°C, în ianuarie 1907, realizându-se astfel o amplitudine absolută de 66,9°C. Precipitațiile Din datele pluviometrice ale stației Pitești pentru intervalul 1990-2009 rezultă o cantitate medie multianuală de 648 mm, cantitate reprezentată atât de precipitații lichide cât și solide. Există însă ani ploioși - 2006, când cantitatea totală de precipitații poate depăși 1000 mm, iar în anii secetoși nici nu atinge 400 mm. Principala caracteristică a distribuției precipitațiilor în cursul anului o constituie caracterul lor neregulat. În timpul verii, după o perioadă excedentară din punct de vedere pluviometric - mai-iunie, urmează o perioadă în care media lunară coboară brusc. Cele mai reduse cantități de precipitații sunt înregistrate în perioada ianuarie-februarie - 35,6-36 mm. În decursul anilor apar frecvent perioade de secetă cu luni în care nu cad deloc precipitații, mai ales în lunile iulie-august dar și perioade excedentare cu luni în care cantitatea de precipitații depășește cu mult regimul mediu lunar. Cel mai mare număr de zile cu precipitații se înregistrează în lunile mai și iunie -7,4-9 zile, iar cel mai mic în ianuarie 1,2 zile, cele mai multe zile cu zăpadă 50 zile sunt în ianuarie și februarie. Evapotranspirația: Aceasta poate atinge anual valori de 660 mm și efectele se resfrâng cu precădere asupra covorului vegetal, fiind influențat totodată și regimul hidrologic al afluenților de pe dreapta Argeșului care seacă spre sfârșitul verilor secetoase. Umezeala relativă a aerului Umezeala relativă a aerului oscilează în jurul valorilor medii anuale de 68 %. În decursul anului valoarea medie oscilează între 78 % iarna la 59 % vara. Maximul de 78 %înregistrându-se în luna noiembrie când advecția aerului cald și mai umed dinspre Marea Mediterană este mai frecventă. Minimul de 59 % se înregistrează în intervalul iulie-august datorită valorilor maxime ale regimului termic. Circulația atmosferică Vânturile au o frecvență destul de mare atingând un procent de 60 % anual. Cele mai importante sunt vânturile de vest, crivățul și austrul, legate de distribuția principalilor centrii barici. Uneori pe parcursul aceleiași zile se pot schimba atât direcția cât și intensitatea vântului. Crivățul bate din est aducând geruri și viscole iarna, este vânt uscat generat de acțiunea anticiclonică din nord - estul Europei. Fenomenul de viscol nu depășește niciodată o durată mai mare de trei zile. El poate avea viteze foarte mari producând pagube prin rupere de pomi, stâlpi. Uneori vara în condițiile supraîncălzirii suprafeței terestre iau naștere mișcări violente ale atmosferei numite "vijelii" care pot dezrădăcina arborii mai șubrezi, stâlpii și provoacă uneori pagube însemnate. În ceea ce privește manifestarea unor fenomene meteorologice în teritoriu precum înghețul, bruma, ceața, chiciura, și poleiul, deosebit de importante sunt caracteristicile reliefului. Astfel, cele mai scăzute temperaturi se înregistrează pe luncile râurilor Argeș și Doamnei și în consecință aici se produc cele mai mari înghețuri și cele mai groase brume. De asemenea, când ceața se formează pe văi, din avale spre amonte, ea poate cuprinde lunca și terasele inferioare în timp ce terasele superioare pot rămâne libere de ceață. În concluzie, Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș, aparține climei temperat - continentale care se caracterizează prin veri calde cu precipitații moderate și ierni nu prea reci cu viscole rare și frecvente intervale de încălzire care duc la topirea rapidă a stratului de zăpadă. Primăvara concomitent cu creșterea temperaturii, crește și cantitatea de precipitații, toamna este caldă și se constată existența unui deficit de umiditate. ... 2.2.
- Soluri/subsoluri Solul reprezintă unul dintre elementele importante ale complexului fizico-geografic, cu implicații deosebite în modul de valorificare a terenurilor și în definirea specificului agricol al zonei. În zonă, depozitul de solidificare s-a format mai întâi pe terase, ducând ulterior la formarea solurilor actuale - soluri mai evoluate pe terasele superioare, mai vechi. Pe podurile teraselor s-au dezvoltat preluvosoluri, luvosoluri și alosoluri, cu atât mai evoluate, cu cât vârsta teraselor este mai mare. Majoritatea preluvosolurilor prezintă un orizont B argilos care le conferă un caracter vertic, și sunt caracterizate printr-un proces de pseudogleizare generat de stagnarea apei meteorice. Orizontul superior al acestor soluri prezintă o textură mijlocie, rar mijlociu fină. Pe versanții văilor sau pe frunțile teraselor, cu pante moderate, sub 5%, s-au format luvosoluri. Pe pantele mai mari, de la 5% până la 35% caracterizate printr-o erodabilitate ridicată, întâlnim soluri preluvosoluri, regosoluri. Toate pantele se remarcă prin prezența pietrișurilor, materialul din baza tuturor teraselor. Pe fundurile de vale, în luncile ferite de viituri și pe terasa inferioară a Argeșului s-au dezvoltat soluri brune eumezobazice. În cadrul luncilor, mai apar aluvisoluri, slab sau moderat gleizate, iar pe suprafețele cu ape freatice aproape de suprafață s-au dezvoltat gleiosoluri mlăștinoase. Aluviosolurile prezintă în general la suprafață textură grosieră fiind alcătuite din nisip lutos sau lut nisipos. ... ... 2.
- Mediul Biotic 2.3.
- Ecosisteme Distribuția vegetației în cele trei unități majore de relief - Subcarpații Getici, Piemontul Getic și Câmpia Înaltă a Piteștiului - se înfățișează diferit remarcându-se o zonalitate - etajare, în altitudine a speciilor și asociațiilor vegetale impusă de desfășurarea reliefului pe o diferență altimetrică specifică precum și de condițiile geografice caracteristice fiecărei trepte de relief - în special de condițiile climatice, la care se adaugă rolul și intervenția activității antropice. Vegetația zonală include specii și asociații vegetale corespunzătoare etajului de vegetație nemoral. Etajul nemoral include pădurile de foioase care sunt dispuse în două subetaje al pădurilor de fag și al pădurilor de gorun. Făgetele se întind pe suprafețe însemnate din bazinul superior și mijlociu al Râului Doamnei. Pădurile de gorun se întâlnesc în zona subcarpatică a muscelelor unde urcă de la 600 m și până la 800 - 850 m alcătuind gorunetele pure. Pajiștile colinare din sectorul mijlociu și inferior sunt alcătuite din specii precum: Festuca rupicola, Agrostis tenuis, Danthoria provincialis, păiușul roșu Festuca rubra, trifoiul mărunt Trifolium repens, iarba vântului Agrostis alba, firuța Poa augustifolia, P. laxa. Vegetația azonală cuprinde vegetația de luncă în componența căreia se disting două asociații principale: pădurile de luncă, numite și zăvoaie și pajiștile de luncă. Activitatea de teren, derulată între anii 2012 - 2015, a evidențiat faptul ca nu există un tip de habitat de luncă, zăvoaiele după 1990, suferind grave transformări, fiind decimate în mare măsură. Vegetația acvatică este alcătuită în zona subcarpatică și piemontană din papură Typha latifolia, stuful Phragmites communis și rogozul Carex pseudocyperus formând asociații heterogene, din crinul de baltă - Botomus umbellatus numit roșeață și mana apei Glyceria aquatica, alături de care se mai găsesc țipirigul Scyrpus lacustris și iarba mlaștinii sau rugina Juncus effusus. Vegetația cultivată se găsește pe suprafețe unde predomină culturile agricole și pomicultura. ... 2.3.
- Habitate 2.3.2.
- Habitate Natura 2000 În Formularul Standard al sitului nu au fost identificate habitate de interes conservativ. Habitatele identificate în teren sunt descrise la subcapitolul 2.3.
- Alte habitate și specii relevante. ... 2.3.2.
- Habitate după clasificarea națională Habitatele identificate în teren sunt descrise la subcapitolul 2.3.5.
- ... ... 2.3.
- Flora de interes conservativ 2.3.3.
- Plante inferioare ... 2.3.3.
- Plante superioare În Formularul Standard nu au fost identificate specii de plante de interes conservativ. Plantele identificate în teren sunt descrise la subcapitolul 2.3.
- Alte habitate și specii relevante. ... ... 2.3.
- Fauna de interes conservativ 2.3.4.
- Ihtiofauna În Formularul Standard nu au fost identificate specii de pești de interes conservativ. ... 2.3.4.
- Herpetofauna În Formularul Standard nu au fost identificate specii de reptile și amfibieni de interes conservativ. ... 2.3.4.
- Avifauna Ecologia speciilor de păsări observate în ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș în perioada martie 2012 - mai 2013 Constanta - C - este un indicator ce exprimă continuitatea unei specii într-o anumită zonă și reprezintă raportul dintre numărul de probe în care apare o anumită specie și numărul total de probe analizate. În funcție de valoarea constanței, speciile se pot grupa în: specii euconstante - C4, prezente în 75,1-100% din probe, specii constante -C3, prezente în 50,1-75% din probe, specii accesorii -C2, prezente în 25,1-50% din probe și specii accidentale C1, prezente în 1-25% din probe. Dominanța D am calculat-o pornind de la abundența absolută. Ea arată ce relație se stabilește între efectivul unei specii și suma tuturor indivizilor speciilor din aria studiată. În funcție de valoarea procentajului rezultat, speciile se împart în: specii eudominante W5, când procentajul este de peste 10,1%, specii dominante W4, când procentajul este cuprins între 5,1-10%, specii subdominante W3, când procentajul este cuprins între 2,1-5%, specii recedente W2, când procentajul este cuprins între 1,1-2% și specii subrecedente W1, când procentajul este sub 1,1%. Indicele de semnificație ecologică Dzuba -W, reflectă relația dintre indicatorul structural constanța și cel productiv, dominanța arătând poziția unei specii într-o biocenoză. În funcție de acest indice se poate realiza o ierarhie a speciilor într-o anumită arie cercetată. După valorile acestui indice, speciile se împart în următoarele categorii: specii eudominante W5 când indicele are valori mai mari de 10%, specii dominante W4, când indicele are valori cuprinse între 5,1 și 10%, specii subdominante W3, când indicele are valori între 1,1 și 5%, specii recedente W2, când indicele are valori între 0,1 și 1% și specii subrecedente W1, când indicele are valori sub 0,1%. Pentru a stabili relațiile de dominanță dintre ordinele de păsări identificate în ecosisteme, s-a folosit indicele de relație IR. În perioada martie 2012 - mai 2013 - perioada de primăvară, pe lacurile din componența sitului au fost observate 38 de specii - 40,43% euconstante C4, 32 de specii - 34,04% constante C3 și 24 de specii -25,53% accesorii C
- Nici o specie - 0% nu a fost accidentală C
- Constanța, dominanța și indicele de semnificație ecologică Dzuba. Tabelul nr. 4 Legendă: Constanța: C1 - specii accidentale, C2 - specii accesorii, C3 - specii constante, C4 - specii euconstante; Dominanța: D1 - specii subrecedente, D2 - specii recedente, D3 - specii subdominante, D4 - specii dominante, D5 - specii eudominante; Indicele de semnificație ecologică Dzuba: W1 - specii subrecedente, W2 - specii recedente, W3 - specii subdominante, W4 - specii dominante, W5 - specii eudominante. Referitor la dominanță, 1 specie -1,06% a fost eudominantă / D5, 4 specii 4,26% au fost dominante / D4, 7 specii 7,45% au fost subdominante / D3, 7 specii -7,45% au fost recedente și 75 de specii - 79,79% au fost subrecedente. După indicele de semnificație ecologică Dzuba, 1 specie - 1,06% a fost eudominantă / W5, 4 specii /4,26% au fost dominante / W4, 12 specii 12,77% au fost subdominante / W3, 38 de specii /40,43% au fost recedente și 39 de specii /41,49%, au fost subrecedente. Ornitofauna observată în perioada martie - mai 2013 aparține la 14 ordine - Tab.
- Ordinele Anseriformes și Passeriformes au fost în fiecare lună supradominante. Ordinul Pelecaniformes a fost întotdeauna dominant iar ordinul Gruiformes doar în luna martie, pentru ca în lunile aprilie și mai să fie complementar. Celelalte ordine, luate individual, au fost complementare în fiecare lună. Indicele de relație al ordinelor de păsări observate pe lacurile de acumulare din componența ROSPA0062 în perioada martie - mai
- Tabelul nr. 5 Legendă: Alte ordine: Ciconiiformes, Falconiformes, Galliformes, Columbiformes, Cuculiformes, Apodiformes, Coraciiformes și Piciformes. Referitor la participarea globală a ordinelor la populația de păsări din perioada martie - mai 2013, se constată că ordinele Anseriformes și Passeriformes au fost supradominante, ordinele Pelecaniformes și Gruiformes au fost dominante iar celelalte ordine au fost complementare. Specii de păsări protejate prin Directiva 2009/147/CE, observate în lunile martie, aprilie, mai Grupul cormorani, pelicani Ordinul Pelecaniformes Include pelicani, cormorani, faetoni, corbi de mare, păsări gât șarpe, cca 57 de specii, grupate în 6 familii, toate specii legate de apă. Sunt acvatice, marine și de apă dulce, de talie mare sau mijlocie. Prezintă cioc lung și puternic, având falca inferioară prevăzută cu un sac gular extensibil, unde își adună hrana. Picioarele cu toate cele patru degete unite printr-o membrană interdigitală. Penajul lor este abundant și des. Puii nidicoli sunt hrăniți prin regurgitare. În fauna noastră întâlnim două familii, legate de ținuturi întinse de bălți și de zone inundabile, cu mari întinderi de stufărișuri și păduri de sălcii. Familia Phalacrocoracidae Cuprinde păsări cu corpul mai zvelt și mai mic decât al pelicanilor; picioarele plasate în partea posterioară a corpului, pe uscat pasărea se sprijină mai mult pe coadă formată din pene rigide. Zboară cu gâtul întins. Înoată și se scufundă bine. Ciocul este relativ lung, terminat printr- un cârlig. Când penajul se udă, păsările se expun la soare cu aripile desfăcute, deoarece nu au glande uropigiene. Cuibăresc, în general, în colonii simple - cormorani mari sau mixte - cormorani mici, în sălcii sau pe stâncile din apropierea țărmului. La noi în țară există trei specii: cormoranul mare - Phalacrocorax carbo, în mare parte sedentar, cormoranul mic - Phalacrocorax pygmeus, oaspete de vară, rar iarna și cormoranul moțat - Phalacrocorax aristotelis, cu apariție accidentală. Cormoranul mic este ocrotit, fiind specie vulnerabilă, în principal în Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, dar și pe lacuri și bălți cu vegetație abundentă și sălcii, ca loc de amplasare a cuiburilor. Efectivul: 85% din efectivul european. În Delta Dunării, circa 6000 perechi clocitoare. Pe lacurile cercetate întâlnim două specii: cormoranul mare - Phalacrocorax carbo și cormoranul mic - Phalacrocorax pygmeus, prezente pe toate cele șase lacuri. Phalacrocorax pygmeus - Cormoran mic Încadrare sistematică: Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Phalacrocoracidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Cod specie: A 393 Statut: specie vulnerabilă. Cormoranul mic este ocrotit, fiind specie vulnerabilă pe plan global, dar mai ales în Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, dar și pe lacuri și bălți cu vegetație abundentă și sălcii, ca loc de amplasare a cuiburilor. Efectivul național: 85% din efectivul european. Penajul este negru cu nuanțe arămii pe aripi, capul fiind negru-cafeniu. Tinerii ventral alb-murdar, având gâtul tot alb; cioc gălbui. În aria cercetată, este prezent pe toate cele 6 lacuri. Situația în Europa Aproximativ 75% din teritoriul arealului cormoranului mic se află în Europa. Efectivul european actual ajunge la 27000 - 37000 perechi clocitoare, două treimi dintre acestea aflându-se în România și Azerbaidjan. Tendințe populaționale pozitive se evidențiază în prezent în Serbia, Muntenegru și România, astfel încât populația europeană nu este periclitată, în faza actuală. Prezintă tendințe crescătoare ale efectivelor și în bazinul mijlociu al râului Argeș. Habitatul speciei cuprinde lacuri și bălți întinse, cu vegetație abundentă, dar și cu sălcii ca loc de amplasare a cuiburilor. Se hrănește pe ape relativ întinse, adesea pe bazinele piscicole abandonate din deltă. Mai ales iarna cormoranii mici se întâlnesc pe lacurile de acumulare cercetate, în special pe lacul Pitești. Efectiv: în România cuibăresc în prezent aproximativ 30% din populație europeană de cormorant mic. Biologie: Cuibărește în colonii mixte împreună cu cormoranul mare, stârci, egrete și țigănuși. Cuiburile sunt construite în sălcii, mai rar în stuf. Hrana cormoranului constă din pești mărunți și alte animale acvatice. În ultimele două decenii se constată că tot mai mulți cormorani mici iernează în țară, dar nu numai în Dobrogea, ci și pe ape interioare, mai ales pe lacuri de baraj, cum sunt și lacurile de acumulare de pe Argeș. Iarna are loc o extindere a ariei de distribuție a cormoranului mic, pe cuprinsul țării noastre, în sens centrifug față de aria de cuibărit. Menționăm că în cursul lunilor de vară, păsări imature neclocitoare staționează și pe lacurile din bazinul mijlociu al râului Argeș. Factori limitativi: – asanarea bălților de pe cursul inferior al râurilor, transformarea unor bălți și lacuri în bazine piscicole; ... – campaniile de combatere a păsărilor ihtiofage; ... – distrugeri ilegale de cuiburi, de către pescari profesioniști, împușcarea păsărilor care căutau hrana în ferme piscicole; ... – moartea prin înec a păsărilor care intră întâmplător în setcile pescarilor; ... – intoxicarea cu metale grele și pesticide. ... Statut: specie vulnerabilă Redresarea populației de cormoran mic din țara noastră, care se înregistrează în ultimele două decenii, se datorează atât protecției de care beneficiază avifauna, cât și unei tendințe pozitive de ansamblu a speciei, observabilă pe aproape întreg arealul ei. Grupul stârci, lopătari, berze Ordinul Ciconiiformes Reunește specii, cunoscute sub numele de stârci, egrete, berze, lopătari, ibiși - circa 150 specii incluse în cinci familii. Sunt păsări semiacvatice și acvatice de talie mare și mijlocie, cu ciocul, gâtul și picioarele lungi - picioroange. Degetele anterioare sunt unite printr-o membrană interdigitală, coadă scurtă, aripi late și rotunde. Majoritatea se hrănesc cu animale mici pe care le prind în ape puțin adânci sau pe vegetația acvatică. Unele au penele lungi ornamentale în cursul perioadei de cuibărit. Depune 2-6 ouă, puii nidicoli; majoritatea sunt coloniale. Populează regiunile calde și temperate, lipsind din zonele polare. Sunt răspândite pe malul apelor dulci, curgătoare sau a bălților sau a lacurilor și a terenurilor mlăștinoase. Monogame, cuibăresc în stufărișurile apelor sau în arbori și arbuști sau alte obiecte înalte - stâlpi de telegraf - și chiar pe sol. Ciconiformele sunt larg răspândite în zonele joase, cu bălți, lacuri și mlaștini întinse, în special în Delta Dunării. La noi în țară se regăsesc 3 familii. Familia Ardeidae Este cea mai numeroasă în specii, cunoscute sub numele de stârci. Cuprinde specii cu cioc drept ascuțit la vârf, zburând lent cu gâtul în formă de "S". Majoritatea cuibăresc în colonii. Unele specii prezintă pene alungite, ornamentale cum este egreta. Cuibăresc în colonii, în arbori dar și în tufărișuri. Sunt frecvente în zonele cu bălți întinse și în cele inundabile cu stufărișuri bogate și în Delta Dunării. La noi în țară se întâlnesc 9 specii, 6 oaspeți de vară: stârcul pitic - Ixobrychus minutus, egreta mică - Egretta garzetta, stârcul galben - Ardeola ralloides, stârcul de cireadă - Bubulcus ibis, stârcul roșu - Ardea purpurea, stârcul de noapte - Nycticorax nycticorax și restul oaspeți de vară, rar iarna buhaiul de baltă - Botaurus stellaris, egreta mare - Egretta alba, stârcul cenușiu - Ardea cinerea din care 6 sunt protejate incluse în Cartea Roșie a Vertebratelor. – stârcul de noapte, în deltă circa 4000-5000 perechi, în interiorul țării 1000-2000 perechi clocitoare; ... – stârcul galben, în deltă 3000-3500 perechi, 30 % din efectivul european; ... – stârcul de cireadă, numărul maxim a fost atins în 1999, de 12 perechi; ... – stârcul roșu, în țară 800-1200 perechi clocitoare, dintre care 500 cuibăresc în Delta Dunării; ... – egreta mică, 3000 perechi clocitoare, dintre care cca. 2400 în deltă și circa 600 în interiorul țării. ... Ixobrychus minutus - Stârc pitic De culoare gălbui, creștetul, mijlocul spatelui și aripile negru-verzui la masculi; cafeniu-roșcat la femele și pui; Situația în Europa: în prezent are un statut conservativ nefavorabil - SPEC 3; tendința populațională stabilă. Efectivul total este estimat la 30000 - 41000 perechi clocitoare. În România efectivul clocitor este de cca. 10000 - 20000 de perechi. În zona studiată 40 - 70 de perechi, se întâlnesc pe lacurile de acumulare, în special pe lacurile Zigoneni și Bascov. Habitat: regiuni mlăștinoase bogate în vegetație, bălți mari acoperite cu stuf. Nycticorax nycticorax - Stârc de noapte Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Ardeiformes Familia Ardeidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Adultul se distinge printr-un corp robust și penajul colorat în negru, gri și alb; gât și picioare relativ scurte. Situația în Europa: statut de conservare nefavorabil - SPEC 3: în declin, cu un efectiv de 60000 - 80000 de perechi. În deltă 4000 - 5000 perechi, în interiorul țării 1000 - 2000 perechi clocitoare -10% din populația europeană. În zona de studiu efectivul clocitor este estimat la 15-30 perechi. S-a constatat că abandonarea unei colonii este ireversibilă, căci perechile de stârci de noapte nu revin niciodată într-un loc pe care l-au părăsit. Habitat: bazine acvatice eutrofe - lacuri, bălți, heleștee sau iazuri, în apropierea cărora sau pe cuprinsul cărora se află vegetație arborescentă, zăvoaie, păduri de luncă, păduri de alte tipuri, plantații forestiere folosite drept ca habitate de cuibărit. În afara perioadei de reproducere nu mai este legat de vegetația lemnoasă. Se hrănește în ape puțin adânci, în lungul țărmurilor sau în mlaștini. Statut: specie vulnerabilă Egretta alba - Egretă mare Penajul este alb uniform. Se acomodează greu cu prezența omului în mediul său de viață. Răspândire generală. Specie cosmopolită, răspândită în zonele temperate și tropicale ale globului, fiind mai abundentă în acestea din urmă. Sedentară sau migratoare. Situația în Europa: arealul european actual este relativ restrâns și evident discontinuu. Are un statut conservativ favorabil, determinat de tendința populațională pozitivă, recentă și actuală. Efectivul total este estimat la 11000 - 24000 perechi clocitoare. În aspectul hiemal, mai rar în prevernal, se pot observa cu ușurință și în zona lacurilor de acumulare din bazinul mijlociu al râului Argeș. Factorii limitative: în România, efectivele de egrete mici și mari au scăzut datorită împușcării lor pentru a li se lua penele ornamentale sau au căzut victime campaniei de combatere a păsărilor ihtiofage. Habitat: bălți și lacuri întinse, cu stuf și alte plante palustre. Se hrănește în mlaștini și bălți, în ape relativ puțin adânci. Exemplarele observate în aspectul hiemal stau pe lângă bălțile neînghețate. Protecție: este declarată monument al naturii. Protejată prin Legea nr. 13/1993, Convenția Berna, Anexa
- Statut: specie periclitată. Egretta garzetta - Egretă mică Complet albă, degetele galbene care contrastează cu picioarele galbene. Situația în Europa: are un statut conservativ favorabil, determinat de tendința populațională pozitivă, recentă și actuală. Efectivul european este estimat la 65 000 - 90 000 perechi clocitoare. În timpul verii, egrete mici se pot observa cu ușurință și în zona lacurilor de acumulare din bazinul mijlociu al râului Argeș. Habitat: bălți și lacuri, de preferință mari, cu stufăriș, pâlcuri de arbori, cu întinderi de apă puțin adâncă și terenuri inundate. În Delta Dunării cuibărește mai ales în zăloage. În interiorul țării cuibărește în păduri naturale, plantații de salcâm și pin, zăvoaie. Se hrănește în ape stagnante puțin adânci, naturale sau amenajate, sau în lungul malurilor. Factorii limitativi: în România, efectivele de egrete mici și mari au scăzut datorită împușcării lor pentru a li se lua penele ornamentale sau au căzut victime campaniei de combatere a păsărilor ihtiofage. Declararea speciei ca monument al naturii și interzicerea împușcării ei, asigurată prin legislația de vânătoare, au favorizat sporirea continuă a efectivelor, astfel încât considerăm că în prezent egreta mică nu este periclitată, dar rămâne totuși o specie vulnerabilă, dependentă de măsurile de protecție. Protecție: este declarată monument al naturii. Statut: specie vulnerabilă. Familia Ciconidae Cuprinde berzele. Au aripi lungi și late. În zbor țin gâtul și picioarele întinse. În penaj predomină culoarea alb și negru: penaj alb cu excepția remigelor de culoare neagră la barza albă și penaj negru cu excepția pieptului și a abdomenului de culoare neagră la barza neagră. Cuibăresc în cupluri solitare, pe arbori sau pe acoperișul caselor. Barza albă este o specie a terenurilor deschise cu preferință pentru pajiști și pășuni umede, iar barza neagră populează regiunile împădurite în apropierea unor lacuri, râuri sau a terenurilor mlăștinoase, ca habitat trofic. Poate fi întâlnită și pe râuri de munte. La noi: barza albă - Ciconia ciconia și barza neagră - Ciconia nigra, ambele oaspeți de vară și specii vulnerabile, înscrise și în Cartea Roșie: – barza albă, efectivul actual este estimat la 4000-6000 perechi clocitoare ... – barza neagră, probabil între 40 și 120 perechi clocitoare. ... Pe perioada cercetării - 2012 - 2013, a fost înregistrată o singură specie: barza alba - Ciconia ciconia, pe lacurile studiate cu excepția lacului Pitești. Ciconia ciconia - barză albă Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Ciconiiformes Familia Ciconiidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Situația în Europa: statut de conservare nefavorabil - SPEC 2; efectivul european este estimat la 200 000 de perechi. Recent, se remarcă o concentrare a berzelor pe văile râurilor mari, în vecinătatea lacurilor de acumulare, ca habitat trofic. Recensământul național realizat în 2004 a identificat și localizat un număr de peste 3 500 de perechi. Succesul cuibăritului depinde de nivelul resurselor trofice, care la rândul său este influențat, în mare măsură, de condițiile climatice. Mortalitatea berzelor pe traseul drumurilor lor de migrație și în cartierele lor de iernare se resimte direct asupra nivelului populațiilor clocitoare europene. Efectivul clocitor din zona sitului, estimat la 3-6 perechi. Habitat: sate și periferiile unor orașe, în ținuturile joase; rară în unele depresiuni intramontane până la altitudinea de 800 m. Prezența perechilor clocitoare este condiționată de existența în apropierea cuiburilor a unor habitate convenabile de hrănire cum sunt pajiști umede, smârcuri, mlaștini. Factorii limitativi: restrângerea zonelor umede, în trecut colectivizarea agriculturii care a dus la scăderea biodiversității - restrângerea ofertei trofice; "urbanizarea" satelor, extinderea rețelelor electrice de înaltă și medie tensiune, posibil pericol de accidentare, mai ales pentru păsările tinere prin coliziune sau/și prin electrocutare, distrugerea deliberată a cuiburilor construite pe stâlpii de electricitate, utilizarea insecticidelor și rodenticidelor în practica agricolă. Statut: specie vulnerabilă. Grupul lebede, gâște, rațe Ordinul Anseriformes Cuprinde păsări înotătoare, de talie mare, cu gâtul relativ lung. Acest ordin este reprezentat de familia Anatidae, cu circa 160 de specii, ce populează toate regiunile globului mai puțin zonele arctice. Reunește păsări acvatice cum ar fi: lebede, gâște, rațe, călifari, ferestrași. Păsări înotătoare de talie relativ mare, cu gâtul relativ lung. Bune zburătoare și unele scufundătoare cu corpul alungit, robust, ușor comprimat dorso-ventral. Penajul este des, compact, cu mult puf, variat, colorat la unele specii cu dimorfism sexual. Ciocul este turtit dorso-ventral și acoperit de o formațiune cornoasă moale, iar maxilarul este curbat la vârf, ca o "unghie" peste capătul terminal al mandibulei. Pe marginea ciocului prezintă lamele cornoase un fel de filtru, servind la filtrarea apei și la tăierea vegetației cu care se hrănesc. Picioarele relativ scurte, tarsul golaș, degetele anterioare unite prin membrană interdigitală completă. Glanda uropigiană este bine dezvoltată. Sunt păsări monogame, dar masculul nu participă de regulă la clocit și nici la creșterea puilor. Cuibăresc în mijlocul vegetației bălților, prin lunci sau pe malurile din apropiere, în semănături, scorburi, în arbori, ascuns printre sălcii sau în cuiburile vechi ale altor păsări. Puii sunt nidifugi. Ca hrană folosesc vegetația acvatică și cea din locurile umede, semințe, precum și unele nevertebrate acvatice sau din zone de inundație. Populează ținuturile din vecinătatea apelor dulci și salmastre, fiind deosebit de frecvent, ca specii și indivizi, în Delta Dunării, precum și în multe bălți interioare din zonele joase și chiar pe lacurile de acumulare. Constituie specii de interes cinegetic. Familia Anatidae cuprinde următoarele subfamilii: Subfamilia Cygninae grupează lebedele, păsări de apă dulce din genul Cygnus, mari, masive, albe, cu gât lung. Mers greoi, clătinat. Ambele sexe au penaj asemănător având o alură maiestoasă pe apă. În căutarea hranei - de origine vegetală, își afundă capul și gâtul în apă. Sunt răspândite în ținuturile acvatice și de inundații. Depun 3-10 ouă. Cuibăresc în mijlocul vegetației bălților sau în desișuri pe malurile din apropiere. La noi, în țară există trei specii: – lebăda de vară - Cygnus olor, migrator parțial, cuibărind în stufărișuri, pe lacuri, râuri lente și canale uneori aproape de prezența umană; ... – lebăda de iarnă - Cygnus cygnus, oaspete de iarnă, cuibărind în extremitatea nordică a Europei, în tundră pe lacuri și mlaștini; ... – lebăda mică - Cygnus columbianus, accidentală-cuibărind în tundra arctică. ... Cygnus olor - Lebăda de vară Penajul este alb curat, ciocul prevăzut în urma nărilor cu o cocoașă neagră. Picioarele cafenii sau negre. Situația în Europa: statut de conservare favorabil - NON-SPEC: stabilă. Efectivul total este estimat la 86 000 - 120 000 perechi. Datorită măsurilor de protecție se găsește într-o ușoară expansiune teritorială și creștere numerică în mai multe țări. Menționăm tendința păsărilor de a deveni sedentare sau de a se deplasa iarna pe distanțe mai scurte decât o făceau în urmă cu câteva decenii. În România efectivele clocitoare sunt stabile sau în ușoară creștere. În zona sitului Lacurile de acumulare de pe Argeș, efectivul clocitor este estimat la 1 -3 perechi. Lebedele care poposesc iarna pe lacurile de acumulare de pe Argeș, sunt păsări venite din ținuturile nordice îndepărtate. Habitat: lacuri întinse, eutrofe, cu stufăriș abundent și alte plante palustre, în același timp cu suprafețe întinse de apă libere. Biologie: lebedele de vară construiesc cuiburi masive în stuf; ponta constă din 5-8 ouă, uneori mai multe depuse în luna aprilie sau începutul lunii mai. Clocește doar femela. Păsările adulte prezintă manifestări agresive față de alte păsări. Factori limitative: fiind protejată prin lege și, în plus, privită cu simpatie de oameni, nu este direct amenințată. În trecut era vânată, astăzi un factor de risc îl reprezintă înghițirea accidentală de către lebede a cârligelor și greutăților de plumb folosite de pescari. Alți factori: lipsa resurselor trofice în iernile foarte aspre dar și imobilizarea păsărilor în gheață în nopțile geroase. În iernile aspre este benefică hrănirea păsărilor, cu porumb, pâine, furaje granulate, respective spargerea gheții în jurul celor rămase captive în gheață. Statut: specie vulnerabilă. Grupul păsărilor de pradă de zi Ordinul Falconiformes Reprezintă un grup omogen, alcătuit din circa 300 de specii, răspândite aproape pe tot globul, în afara Polineziei orientale și a Antarcticii. Pot fi găsite la toate altitudinile. Se caracterizează printr-o statură robustă, indiferent dacă sunt de talia unui sturz ori a unui condor. Ținuta este în general, aerodinamică, penajul rigid și bine lipit de corp, aripile puternice. Gușa este prezentă la toate speciile. Pentru imobilizarea prăzii, speciile, ce răpesc animale active, au cele patru degete prevăzute cu unghii ascuțite și tăioase. Ciocul este mai mult sau mai puțin curbat, turtit lateral, având la baza mandibulei superioare o porțiune acoperită cu o membrană - ceroma - în care se deschid nările. Principalul lor simț este văzul. Polimorfismul mutațional este frecvent la multe specii, precum și coloritul penajului, care variază cu vârsta. Trăiesc în perechi, masculii fiind mai mici decât femelele, cu excepția vulturidelor. Diferența de talie între sexe, în favoarea femelelor, este cu atât mai mare cu cât speciile se hrănesc cu prăzi mai active. Cuibul și-l instalează pe arbori, stânci, mai rar pe sol. Puii se nasc acoperiți cu un puf des, colorat deschis sau cenușiu; sunt nidicoli. Hrana constă din pradă vie, ca nevertebrate, dar mai ales vertebrate. Unele specii consumă resturi de animale sau diferite cadavre, altele fecale, fapt pentru care sunt utile prin rolul lor de "igieniști" ai naturii. Ordinul este reprezentat la noi prin două familii: Accipitridae și Falconidae - Radu D.,
- Familia Accipitridae Reprezintă un grup foarte numeros, cu răspândire cosmopolită care, deși foarte omogen în privința caracterelor, prezintă o gamă foarte largă de adaptări biologice în raport cu regimul lor alimentar specific. Talia lor variază de la aceea a unei acvile la cea a unei potârnichi, incluzând specii de la forme robuste și greoaie la cele zvelte și sprintene. Cuprinde cele mai îndrăznețe și feroce păsări. În momentul de față, majoritatea speciilor acestei familii sunt mult împuținate, unele într-un continuu declin numeric, altele dispărute de pe o bună parte a arealului lor sau chiar amenințate cu totala dispariție. Cauza este vânarea lor nerațională și nejustificată de către om, otrăvirea lor prin substanțe toxice destinate altor specii răpitoare, modificarea habitatelor specifice, factori care au avut un efect cu atât mai nociv, cu cât au afectat specii cu prolificitate foarte redusă și care ating maturitatea sexuală la o vârstă târzie. La noi în țară se întâlnesc 29 de specii, deși în ultimele decenii unele dintre ele nu au mai fost semnalate. Circus aeruginosus - Eretele de stuf Are lungimea de 48 - 56 cm. Masculul are penele brun-roșcate, cu aripile și coada cenușii; femela este cafenie cu capul și bordurile aripilor bej. Cuibărește în stuf. Depunerea pontei are loc spre sfârșitul lunii aprilie. Cele 4 - 5 ouă albicioase-albăstrui sunt clocite timp de 32 - 33 de zile, mai mult de către femelă. Iarna, migrează în Africa centrală și de nord-vest, precum și în sud-vestul Asiei. În iernile blânde se întâlnesc la noi unele exemplare nordice. În țara noastră, este răspândit mai ales în regiunea de câmpie, în stufărișuri întinse. Abundența maximă, în Delta Dunării. Situația în Europa: statut de protecție: "Non-SPEC" specie care nu este concentrată în Europa și cu statut de conservare favorabil; statut IUCN de amenințare: Mărimea populației europene cuibăritoare: 29000-39000 de perechi, în creștere ușoară Efectiv în România: 700-1500 perechi În aria protejată a fost observată în lunile aprilie și mai: 1 - 2 exemplare - în perimetrul lacurilor Zigoneni, Budeasa, Bascov și Pitești, în cursul anului
- Grupul păsărilor de țărm - limicole Ordinul Charadriiformes Familia Recurvirostridae Cuprinde șapte specii de ciocîntorși și piciorongi. Au ciocul lung, fie drept, fie curbat în sus ca la ciocîntorși. Sunt limicole elegante, colorate în alb și negru, cu picioare foarte lungi și cioc subțire pe care îl țin puțin deschis, și-l deplasează la suprafața mâlului sau în apele puțin adânci în căutarea hranei, de la stânga la dreapta. Ponta cuprinde 3-4 ouă. La noi în țară se întâlnesc două specii ocrotite, ciocîntorsul și piciorongul - ambele înscrise în Cartea Roșie: Cioc întorsul - Recurvirostra avosetta este oaspete de vară, cuibărind în colonii destul de mari în golfurile marine puțin adânci, în lagune și pe lacurile din stepe. În țara noastră, cuibăritor în Dobrogea, estul Munteniei, în câteva puncte din lungul Dunării, în amonte de Călărași. Populează lacurile salmastre, cu apă mică și fund noroios, în general lipsite de vegetație palustră, pe lângă maluri și insule. Local pe litoralul mării, pe țărmurile joase nisipoase, cu vegetație sărăcăcioasă, dar și pe țărmuri de ape dulci stagnante sau lent curgătoare. Populația clocitoare actuală este estimată la 200-350 perechi. Piciorongul - Himantopus himantopus, oaspete de vară, cuibărind în sud Europei, în mlaștini puțin adânci și în lagune, în colonii mici. La noi, în Dobrogea, Delta Dunării, complexul lagunar Razelm -Sinoe, Murighiol și altele. Populează mlaștinile eutrofe - adâncime maximă, 20-25 cm cu plaje nisipoase sau mâloase și vegetație joasă, smîrcurile. Efectivul cuibăritor: 100-250 perechi din care 50% în zona complexului lagunar Razelm - Sinoe. În perioada 2012 - 2013 au fost observate ambele specii: Recurvirostra avosetta pe lacul Zigoneni și Himantopus himantopus pe lacurile Zigoneni și Pitești. Himantopus himantopus - Piciorong Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Ciconiiformes Familia Ciconiidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Penajul este colorat în alb curat cu negru, cu picioarele surprinzător de lungi, masculul are spate negru, femela cu nuanțe maronii; Situația în Europa: totalul populației europene este estimat la 28 000 - 56 000 perechi dintre care aproximativ 15 000 se află în Spania. Specia are un Statut de conservare favorabil - NON-SPEC: sigur, deși se înregistrează diminuări ale unor populații locale, ca urmare a modificărilor de habitat. La noi se găsesc câteva sute de perechi clocitoare în Dobrogea. În interiorul țării, există doar populații foarte restrânse numeric. Habitat: mlaștini cu apă dulce sau ușor salmastră, puțin adânci - 20 - 25 cm, cu fund mâlos, plaje descoperite cu vegetație joasă sau pâlcuri de vegetație mai înaltă; maluri joase cu porțiuni mlăștinoase ale apelor lent curgătoare. Factori limitativi: perechile cuibăritoare sunt afectate de variațiile de nivel ale apelor, de prădători precum câini, vulpi, câini-enoți, pescăruși, de pășunatul pe țărmurile bălților. Protecție: declarat monument al naturii. Statut: specie periclitată Recurvirostra avosetta - Ciocîntors, culic Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Charadriiformes Familia Recurvirostridae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Creștetul, ceafa, gâtul, umerii și mare parte din aripi negre. Două pete albe pe aripi, în rest tot corpul alb. Ciocul negru. Picioarele cenușii-albăstrui. Situația în Europa: statut de conservare favorabil - NON-SPEC: sigur. Efectivul total fiind estimat la 35000 - 50000 perechi, dintre care jumătate se află în peninsula Iberică, Franța și Italia; în unele țări efectivele sunt stabile sau în creștere. Cele mai abundente populații cuibăritoare sunt localizate în bazine acvatice artificiale. Habitat: lacuri salmastre în mlaștini cu apă mica, cu adâncime sub 20 cm și fund mâlos, în locuri lipsite de vegetație palustră, pe lângă maluri și insule. Local pe litoralul mării, pe țărmurile joase nisipoase cu vegetație sărăcăcioasă; pe țărmurile cu nisip sau prundiș ale apelor dulci stagnante sau curgătoare. Efectiv: populația clocitoare actuală este estimată la 200 - 350 de perechi. Concentrări de până la 300 de exemplare se observă la sfârșitul verii și toamna, în Dobrogea. Factori limitative: principalul factor este deteriorarea habitatelor de cuibărit, prin dezvoltarea și extinderea stufului în urma îndulcirii apelor. Distrugerea cuiburilor de către vite, câini, copii, posibil și de către pescărușul cu picioare galbene și /sau de către pescărușul râzător sunt alți factori. Menținerea unui nivel constant al apei după depunerea ouălor este esențială pentru asigurarea succesului cuibăritului. Este necesară aplicarea unor măsuri eficiente pentru a opri accesul oamenilor, vitelor și câinilor în teritoriile unde cuibăresc păsările - garduri de sârmă ghimpată, șanțuri adânci pline cu apă, pază. Îndepărtarea dușmanilor naturali - răpitoare, câini și alții. Statut: specie vulnerabilă. Familia Sternidae Cuprinde chirighițe, chire și pescărițe, specii coloniale. Au aripi lungi și înguste, coadă scobită, cioc ascuțit. Picioarele scurte, cu membrană interdigitală scobită la degete. Prind prada din zbor de la suprafața apei. La noi în țară sunt localizate nouă specii din care: șapte specii oaspeți de vară - chirighița neagră / Chlidonias niger, chirighița cu aripi albe / Chlidonias leucopterus, chirighița cu obraz alb / Chlidonias hybridus, chiră de mare / Sterna sandvicensis, pescăriță răzătoare /Sterna nilotica, chiră de baltă / Sterna hirundo, chiră mică / Sterna albifrons o specie de pasaj / pescăriță mare / Sterna caspia și o specie accidentală - chira polară / Sterna paradisaea foarte rar pe la noi. În Cartea Roșie sunt înscrise 3 specii: – pescărița răzătoare / Sterna nilotica cuibărește în colonii, rar și local în sudul Europei, pe bălți din regiuni de coastă și pe țărmuri nisipoase. Mai puțin legată de mare decât restul chirelor. Populația europeană este estimată la 5000-8000 perechi, cele mai mari efective aflându-se în Spania - 1800 perechi. În țara noastră este localizată în zona complexului lagunar Razim unde se presupune că încă mai cuibărește. Probabil nu mai multe de 40 de perechi. Populează lacurile puțin adânci, dulci sau salmastre, situate în ținuturi aride, în apropierea mării. Cuibărește pe grinduri sau insule, între pâlcuri de plante scunde. ... – chira de mare Sterna sandvicensis cuibărește în colonii, local pe insule de coastă, de obicei pe bancurile de nisip. Efectivul european este evaluat la 70-95 mii perechi. În țara noastră este observată pe țărmurile Mării Negre în zona complexului lagunar, precum și pe Insula Sacalin. Nu există dovezi recente care să ateste cuibăritul actual al chirei de mare pe litoralul românesc. Populează țărmuri și dune joase, nisipoase la mare sau în apropierea acesteia, fără vegetație sau cu vegetație scundă. ... – chira mică Sterna albifrons cuibărește în mici colonii pe coaste întinse, nisipoase sau cu pietriș, pe țărmuri marine și pe lacuri continentale. Este cea mai mică dintre chire. Populația clocitoare europeană însumează circa 37.000 perechi. La noi este observată în complexul lagunar Razim - Sinoe. Efectivul actual, incert, probabil nu mai mult de 300-400 perechi. ... A fost observată o singură specie: Chlidonias hybridus la lacurile Vâlcele, Budeasa, Bascov și Golești. Chlidonias hybridus - Chirighiță cu obraz alb Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Charadriiformes Familia Sternidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Prezintă creștetul și ceafa negre, separate de surul albastru de la gât printr-o linie lată nazo- oculară albicioasă. Mantaua de culoare albă. Obrajii și gâtul albe. Pieptul sur întunecat, iar abdomenul sur-alb; tectricele subcodale albe. Ciocul roșu-sângeriu. Picioarele roșii. Situația în Europa: statut de conservare nefavorabil - SPEC
- Efectivul total este estimat la cca. 7900 - 18000 perechi; efectivele sunt stabile. La noi, în țară, efectivul este estimat între 6000 și 10000 de perechi, larg răspândite în Delta Dunării și în zone umede din regiunile de câmpie. În aria studiată efectivul clocitor este de aproximativ 3-7 perechi. Habitat: zone umede, terenuri mlăștinoase, țărmurile apelor. Factori limitativi: reducerea și sistematizarea zonelor umede, modernizarea cursurilor de apă. Grupul dumbrăvencelor și pescărușilor și al speciilor înrudite Ordinul Coraciiformes Acest ordin este foarte heterogen, diferitele familii asemănându-se mai mult prin modul de trai decât prin caracterele lor morfologice și cu excepția Todidelor care trăiesc în Antile ori a Momotidelor din continentul american, majoritatea speciilor sunt proprii regiunii tropicale a Lumii Vechi. Ciocul, în general, este mare, alungit, dur și masiv, uneori dezvoltat enorm - păsări rinocer. Capul este mare, picioarele scurte. Penajul rigid este viu colorat. Cuibăresc în scorburi, cavități, crăpături de ziduri și maluri ori găuri subterane. Puii sunt nidicoli. Sunt păsări certărețe, bănuitoare, vioaie și neastâmpărate. Hrana este de origine animală. Speciile din familia Bucerotidelor consumă și fructe. Ordinul este reprezentat la noi de 3 familii: Alcedinidae, Meropidae, Coraciidae. Familia Alcedinidae Alcătuiesc o familie numeroasă, cu peste 100 de specii, răspândite în zonele temperate și tropicale ale globului. Centrul principal de dispersiune îl constituie arhipelagurile oceanice până în Polinezia Orientală. Sunt păsări mult specializate, cu picioarele sindactile, ca și Meropidele. Au ciocul conic, puternic, drept și alungit. Aripile sunt scurte și rotunjite, coada și picioarele fiind de asemenea scurte. Capul este voluminos comparativ cu mărimea corpului Au un colorit frumos verde, albastru sau roșu. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau în malurile apelor, unde își scobesc singure galeriile cuiburilor. Speciile mai primitive au fost arboricole și se hrăneau mai ales cu insecte, șopârle, rozătoare mici, pe când cele mai evoluate s-au specializat în prinderea peștilor, căzând vertical asupra lor, după o prealabilă pândă de pe o ramură de deasupra apei. La noi în țară trăiește o singură specie. Alcedo atthis - Pescărașul albastru Are o lungime a corpului de 18 cm. Este prezent la noi tot timpul anului, însă iernile grele cauzează reduceri drastice de efectiv. Are penajul corpului verde-albastru, iar partea inferioară este cărămizie. Când apele bălților îngheață, îl întâlnim în lungul pâraielor de munte. Cuibărește atât în ținuturile joase, cât și pe văile râurilor de munte. Cuibul este săpat în maluri și se află în fundul unor galerii pe care păsările și le sapă singure. Cuibărește din aprilie până în iunie; femela depune 4 - 8 ouă albe, lucioase, pe care le clocesc ambele sexe. Iernează în sudul Europei, nordul Africii și sud-vestul Asiei, populațiile care vin din nordul arealului de cuibărit. Situația în Europa - statut de protecție - "SPEC 3" - specie neconcentrată în Europa dar cu statut de conservare nefavorabil; statut IUCN de amenințare. Mărimea populației europene cuibăritoare: 39000 - 91000 de perechi, cu efectiv stabil. Efectiv în România: 2000-4000 perechi. În aria protejată a fost observată cu efective reduse de 1 - 2 exemplare în lunile martie, aprilie și mai pe lacurile Budeasa, Bascov și Pitești. Grupul ciocănitorilor Ordinul Piciformes Ordinul cuprinde aproape 400 de specii, răspândite în ținuturile Africii tropicale, Asiei și Americii. Un număr mai mic de specii sunt răspândite în regiunile temperate și reci. Au degetele zigodactile, adaptate pentru cățărat, fiind păsări aproape exclusiv arboricole; sunt perfect specializate la diferitele medii pe care le populează. Clocesc mai ales în scorburi, dar și în cavități făcute în sol. Puii sunt nidicoli. Exceptând structura picioarelor la care se aseamănă, a penajului și a formei rotunjite a aripilor, familiile acestui ordin au, în general, mari deosebiri ce le caracterizează. Se hrănesc în special cu insecte și fructe. Indicatoridele prezintă un parazitism asemănător cuculidelor. Ordinul este reprezentat în țara noastră de o familie - Picidae. Familia Picidae Picidele cuprind circa 200 de specii, având cea mai mare specializare pentru locomoția prin cățărat, precum și în ceea ce privește adaptările structurale. Limba lor foarte lungă, de formă cilindrică, este protractilă, putând fi mult scoasă afară. Diferite larve sau insecte sunt scoase din galeriile trunchiurilor, cu ajutorul unor peri țepoși și a vârfului limbii, care este cleios. Unghiile sunt bine dezvoltate, curbate și ascuțite. Penele aripilor și în special cele ale cozii sunt foarte rigide. Penele cozii le servesc ca punct de sprijin la cățăratul pe trunchiuri. Ciocul este conic și ascuțit, adevărată daltă pentru scobit lemnul arborilor, în căutarea hranei ori pentru realizarea scorburii pentru clocire. În general au talie mijlocie, cele mai mari atingând mărimea unui corb. Sunt, de regulă, păsări sedentare și se deplasează puțin. Nu sunt bune zburătoare. În Africa și în Lumea Nouă, unele specii trăiesc pe sol. Scot țipete puternice. În timpul reproducerii, masculii multor specii produc un tocat puternic, prelungit, ca o bătaie de tobă, lovind cu repeziciune cu ciocul o ramură uscată. Hrana constă în special din insecte și larve. Unele consumă semințe, fructe și sug sevă. Altele fac rezerve de hrană pentru timpul neprielnic. Prin distrugerea insectelor dăunătoare, sunt foarte utile în pomicultură, silvicultură și altele. Centrele de concentrare cele mai importante ale Picidelor sunt în America de Sud și în Indonezia. Ele sunt prezente însă, în toate ținuturile tropicale și temperate ale Pământului, cu excepția insulei Madagascar și a Oceaniei. La noi în țară trăiesc 10 specii. Picus canus - Ghionoaia sura Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Piciformes Familia Picidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Măsoară 33 cm în lungime. Este întâlnită mai frecvent decât ghionoaia verde, fiind comună în pădurile de foioase, dar se urcă și pe văile râurilor. Femela depune ponta prin mai-iunie, constând din 5 - 6 ouă albe, lucioase, care sunt clocite 17 - 18 zile de către ambii parteneri. Seamănă cu ciocănitoarea verde - cu un colorit verde-gălbui cu creștetul și ceafa roșii, dar capul, gâtul și partea inferioară sunt cenușiu-deschise. Masculul are roșu pe frunte. Este o specie sedentară. Situația în Europa - Statut de protecție: "SPEC 3" - specie neconcentrată în Europa dar cu statut de conservare nefavorabil; statut IUCN de amenințare. Mărimea populației europene cuibăritoare: 35000 - 62000 de perechi, cu efectiv stabil. Efectiv în România: 20000-50000 perechi. În aria protejată au fost observate 2 exemplare în zona lacului Pitești. Dendrocopos syriacus - Ciocănitoare de grădini Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Piciformes Familia Picidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Corpul are o lungime de 24 cm. A pătruns de mai multe decenii în țara noastră, venind din sud. Penajul foarte asemănător cu cel al ciocănitoarei pestrițe mari, dar fără bandă neagră spre roșul cefei. Trăiește îndeosebi în ținuturile joase și mai ales în vecinătatea așezărilor omenești. Ponta este depusă prin luna mai, în scorburi săpate în trunchiurile arborilor, și constă din 3-5 ouă albe, lucioase, care sunt clocite 12-14 zile, de ambii parteneri. Este o specie sedentară. Situația în Europa - statut de protecție - "Non-SPEC" - specie concentrată în Europa și cu statut de conservare favorabil; statut IUCN de amenințare. Mărimea populației europene cuibăritoare: 30000-64000 perechi, efectivul fiind stabil Efectiv în România: 20000-40000 perechi. În aria protejată au fost observate în luna aprilie 2 exemplare în perimetrul lacului Vâlcele. Dendrocopos medius - Ciocănitoarea de stejar Încadrare sistematică: Clasa Aves Ordinul Piciformes Familia Picidae Statutul speciei: IUCN 2010 LC Statut: specie periclitată Lungimea corpului: 21 cm. Apare în majoritatea pădurilor cu frunziș, mai ales în cele de stejar; este o specie mai rară. Urcă și pe văile râurilor. În lunile mai-iunie femela depune 5-6 ouă albe, lucioase, a căror clocire, timp de 14-15 zile, este asigurată de ambii soți. Are același colorit ca și ciocănitoarea pestriță - penaj tărcat, alb cu negru, cu roșu pe ceafă și regiunea subcodală; femela nu are culoarea roșie pe ceafă, dar are roșu și pe creștet. Este sedentară. Situația în Europa: Statut de protecție - "Non-SPEC" - specie concentrată în Europa și cu statut de conservare favorabil; statut IUCN de amenințare. Mărimea populației europene cuibăritoare: 78000-210000 perechi, efectivul fiind stabil. Efectiv în România: 3000 - 10000 perechi. În aria protejată a fost observat în luna martie, 1 exemplar în perimetrul lacului Pitești. ... 2.3.4.
- Mamifere În Formularul Standard nu au fost identificate specii de mamifere de interes conservativ. ... ... 2.3.
- Alte habitate și specii relevante 2.3.5.
- Flora Vegetația din jurul lacurilor de acumulare de pe Argeș. În zona lacurilor de acumulare, majoritatea speciilor identificate sunt plante ierboase hidrofile, terestre sau natante, frecvent submerse - Myriophyllum verticillatum, cu centrul de răspândire circumpolar sau cosmopolit, predominant eurasiatic - Spaganium erectum - sau european - Mentha aquatica, polygonum mite; la noi în țară aceste specii pot fi întâlnite frecvent în bălțile și mlaștinile de stepă și până în etajul pădurilor de fag montan. Spectrul ecologic evidențiază speciile adaptate condițiilor de umiditate - higrofite, specifice malurilor - Typha sp. și apelor stagnante sau încet curgătoare - Myriophyllum verticillatum, Lemna minor - puțin adânci, sub 2 m, cu cerințe mari privind aprovizionarea cu substanțe nutritive eutrofe-mezotrofe, uneori chiar nitrofile - Polygonum mite, Urtica dioica. Se întâlnesc de asemenea specii adaptate unui ph acid - Lemna minor, sau moderat acid - Lythrum salicaria, Lythrum salicaria, Mentha carpatica. În zona malurilor acoperite cu vegetație forestieră, am remarcat formațiuni cu Alnus glutinosa, însoțit frecvent de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Rubus caesius și altele. Dintre speciile ierboase se remarcă: Agrimonia eupatoria, Carex sylvatica, Urtica dioica, Lysimachia nummularia și altele. Fitocenozele au un grad mediu de încheiere - acoperirea stratului arborescent fiind de 60%, fapt care a favorizat dezvoltarea arbuștilor - grad de acoperire de 45% și a ierburilor - grad de acoperire de 75%. Vegetația palustră este reprezentată de specii din genurile: Carex, Juncus, Phragmites, Typha, Salix, Alnus și altele, la care se adaugă, în unele zone, exemplare izolate de Populus sp. și Juglans sp. Din punct de vedere fitocenologic au fost identificate 9 asociații vegetale care se grupează astfel: LEMNETEA LEMNETALIA MINORIS Lemnion minoris Lemnetum minoris POTAMETEA POTAMETALIA Ceratophyllion demersi Potamo - Ceratophylletum submersi ISOETO - NANOJUNCETEA NANOCYPERETALIA Nanocyperion Juncetum bufonii PHRAGMITETEA PHRAGMITETALIA Phragmition australis Phragmitetum australis Typhetum angustifoliae Typhetum latifoliae BIDENTETEA TRIPARTITAE BIDENTETALIA Bidention tripartitae Polygono hydropiper-Bidentetum STELLARIETEA MEDIAE SYSYMBRIETALIA Sysymbrion officinalis Hordeetum murini ARTEMISIETEA VULGARIS ONOPORDETALIA ACANTHII Arction lappae Conietum maculati 2.3.5.1.
- Analiza și descrierea asociațiilor ... 2.3.5.1.
- Conspectul asociațiilor Lemnetum minoris Asociația a fost întâlnită în canalele de evacuare ale lacului Budeasa, de jur-împrejurul bălților colmatate și în bălți rezultate din ploile abundente. Fitocenozele acestei asociații sunt bistratificate, dezvoltându-se în apele lacurilor, bălților și canalelor. Sunt dominate de Lemna minor, care este și specie caracteristică, având o acoperire de circa 80%, acompaniată de speciile caracteristice pentru alianța Lemnion, ordinul Lemnetalia și clasa Potametea: galium palustre, Alisma lanceolatum, Juncus effusus și altele. Stratul submers este alcătuit din speciile: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Potamogeton crispus. Asociația se găsește în locuri deschise, dar și la adăpostul vegetației palustre. Stratul submers este alcătuit în principal din Ceratophyllum demersum. Tendința sindinamică a asociației este marcată de prezența multor specii caracteristice pentru Phragmitio-Magnocaricetea și Bidentetea. Asociația nu a fost citată până în prezent în lacul Budeasa. Potamo - Ceratophylletum submersi Fitocenozele asociației se dezvoltă bine în apele lacurilor Vâlcele, Zigoneni și Budeasa, la adâncimi mici de 60-120 cm. Substratul este un sol argilos, bogat în săruri nutritive, cu reacție neutră sau ușor bazică. Specia caracteristică și dominant Ceratophyllum submersum este însoțită de elemente caracteristice ale alianței și ordinului Potamogetonetalia pectinati. În structura asociației se mai întâlnesc și elemente flotante și submerse de Lemnion și Hydrocharition care fac adesea dificilă stabilirea poziției sintaxonomice a acestor grupări. Juncetum bufonii Cenozele pioniere de Juncus bufonus vegetează în șanțuri, pe lângă drumuri, acolo unde solul a fost denudat de vegetație sau unde s-au acumulat aluviuni. Acoperirea realizată este relativ redusă, iar stratul edificat de Juncus bufonius este scund. Speciile caracteristice pentru cenotaxonii superiori sunt foarte slab reprezentate. O pondere importantă o dețin speciile de pajiști mezohigrofile caracteristice pentru Molinio-Arrhenatheretea, fapt ce arată evoluția spre asociații din această clasă. Asociația nu a fost citată până în prezent în lacul Budeasa. Phragmitetum australis Asociația a fost întâlnită pe marginea lacului Budeasa, precum și într-un loc mlăștinos din apropierea acestuia. Phragmite asutralis - trestia, este specia caracteristică și dominantă având o înălțime de 2-3 m și constituind cenoze omogene, cu aspect de pădure în miniatură. Acest fapt permite dezvoltarea unui număr redus de specii în stratul inferior. Uneori, speciile Lemna minor sau Scirpus sylvaticus pot lua o dezvoltare mai mare, ajungând la o acoperire de până la 20%. Typhetum angustifoliae Asociația a fost întâlnită pe malul lacului Budeasa, în ape cu adâncimi de maxim 1 m. De asemenea este foarte răspândită în apropierea bălților, a mlaștinilor și în lungul canalelor cu apă lin curgătoare. Fitocenozele asociației sunt cantonate de obicei între asociațiile acvatice de pe întinsul lacurilor și Phragmitetum communis. Preferă apele cu adâncime de până la 1 m, putând înainta spre largul bazinelor acvatice cu adâncimea de până la 1,5 m. Fitocenozele acestei asociații tind să înlocuiască trestiișurile în teritoriile unde omul intervine în mod repetat. Inventarul floristic al acestei asociații însumează un număr mai mare de specii de cormofite acvatice și palustre. Specia dominantă și caracteristică este Typha angustifolia care formează un strat uniform cu o înălțime de circa 2 m. În compoziția floristică a asociației un important rol cenotic îl au și plantele higrofile cum sunt: Oenanthe aquatica, Alisma lanceolatum, Alisma plantago-aquatica, Myosotis scorpioides, Sparganium erectum, Glyceria fluitans. Importanța economică: papura cu frunza îngustă este recoltată și folosită de către localnici în industria casnică la împletituri. Deoarece poate suporta oscilații mari ale nivelului apei, asociația contribuie la colmatarea în timp a bazinelor acvatice. Typhetum latifoliae Această asociație vegetează în câteva bălți din zona lacului Budeasa. Typha latifolia edifică fitocenoze bine conturate, care se dezvoltă sub forma unor pâlcuri la marginea bălților, canalelor, precum și în zonele mlăștinoase unde apa băltește mai tot timpul sezonului vegetal, nedepășind adâncimea de 40-50 cm. Preferă apele stătătoare eutrofe, cu bioacumulări recente, pe soluri bogate în substanțe nutritive. Compoziția floristică a fitocenozelor acestei asociații însumează specii de plante hidrofile, higrofile și mezo-higrofile. Specia caracteristică și dominantă este Typha latifolia - papura, care formează un strat uniform cu înălțime de 1,5-2 m. Prezența în compoziția floristică a speciilor din alte clase - Bidentetea, Lemnetea, Potametea - scoate în relief sindinamica asociației și contactul cu grupări vegetale din aceste clase. De multe ori, Lemna minor are o acoperire ridicată, formând un facies natant. Polygono hydropiper-Bidentetum Fitocenozele acestei asociații se instalează sub forma unor fâșii sau pâlcuri, în lungul malurilor, lacurilor, bălților și canalelor îndiguite. Vegetează pe soluri aluvionale inundate primăvara și în curs de uscare vara. Este o asociație mezo-higrofilă, heliofilă, care se înfiripă vara și atinge apogeul de dezvoltare abia toamna. Asociația a fost identificată la marginea unor bălți colmatate sau în canalele de irigație colmatate, vegetând pe aluviuni nisipo-mâloase bogate în materii organice, aflate în descompunere. Este o asociație pionieră de buruienării anuale nitrofile și higrofile. Fizionomia acestei asociații este dată de Polygonum hydropiper ca fiind specia caracteristică dominantă cu constanță maximă și Bidens tripartita specie caracteristică codominantă, de asemenea cu constanță maximă. Hordeetum murini Asociația a fost identificată pe marginea drumurilor, pe terenuri gunoite și pe lângă calea ferată. Specia caracteristică și edificatoare este Hordeum murinum, care formează un covor compact cu o acoperire de 75-90% și o înălțime de cca 25 cm. Aceasta este frecvent însoțită de Bromus tectorum, care poate deveni uneori codominantă. Dintre însoțitoarele mai frecvente amintim Atriplex tatarica, Cynodon dactylon, Lepidium ruderale. Fitocenozele acestei asociații preferă terenurile bine luminate și solurile cu textură nisipoasă. Asociația a fost întâlnită la Budeasa la Clubul nautic, lângă canalul de la Budeasa Mică și în canalul de pe marginea drumului spre Budeasa. Conietum maculati Asociația a fost identificată pe locuri unde se depozitează gunoaiele. Specia caracteristică și edificatoare este Conium maculatum, care formează pâlcuri cu înălțimea de cca 2 m, acoperind celelalte specii însoțitoare care practic dispar din structura cenozelor respective. Totuși, în zona studiată se constată o pondere mare a speciilor ruderale, anuale, caracteristice pentru Sisymbrietalia și Stellarietea mediae, cum ar fi: Atriplex tatarica, Amaranthus retroflexus, Plantago major, Convolvulus arvensis, Arctium lappa, Artemisia vulgaris, Solanum nigrum. Buruienăriile nitrofile de cucută sunt toxice și urât mirositoare datorită alcaloidului coniina, putând produce intoxicații animalelor care le consumă. Asociația a fost întâlnită lângă barajul de la Budeasa. ... ... 2.3.5.
- Fauna ... 2.3.5.
- Habitate Habitatele identificate în teritoriul studiat sunt:
- Comunități acvatice cu Lemna minor, Lemna trisulca, Spirodea polyrhiza și Wolffia arrhizal; - Habitat România R2202; ...
- Comunități acvatice cu Potamogeton perfoliatus, Potamogeton gramineus, Elodea canadensis și Najas marina; - Habitat